Pe scară, lângă ușa ei, stă o icoană veche și desaturată, dintr-un unghi îl vezi pe Mântuitorul Nostru Iisus, din altul pe Fecioara Maria, mama lui biologică. Eu nu mă privisem niciodată din unghiul din care mă vedea ea, așa că am fost surprins când mi-a trimis pe WhatsApp o listă cu motivele despărțirii, după ce-a schimbat yala de la ușă. Azi mi-a dat mesaj că i s-a înfundat chiuveta. I-am zis să caute instalator, pentru că, din motivul nr. 14, reiese că nu sunt în stare să fac nimic prin casă.
Monica Bologa
Nu-l deschid. Nu vreau. Au trecut trei luni, e prea târziu. Pun telefonul pe masă, îl arunc în pat, îl bag în sertar, îl scot. Degetele mi se lipesc de ecran. Deschid: dacă ai fi lângă mine, ți-aș săruta corpul, sufletul, aș face dragoste cu tine toată viața. Ies din casă, alerg pe strada lui, intru în bloc, bat la ușă. Îmi deschide. Las să-mi cadă paltonul, rămân goală. Ești nebună? mă întreabă. Da, după tine. În spatele lui apare o femeie. Îi arăt mesajul. Nu era pentru tine, îmi spune, l-am trimis din greșeală.
Răzvan Dițescu
Telefonul a vibrat la ora la care numai ambulanțele mai circulă. Te-am visat. Atât. Pentru o clipă n-am știut ce să-i răspund. Am deschis conversația și am recitit ultimul ei mesaj; de acum un an: Ai grijă de tine. În traducere: Învață să trăiești fără mine. M-am uitat la tavan; la crăpătura care-l traversează. Am vrut să-i răspund matur, echilibrat. Am scris: Și eu. Apoi, am șters. Am scris: De ce? Apoi am șters și asta. Până la urmă i-am trimis o poză cu tavanul. Dimineață, mi-a răspuns: Nu mai e casa noastră.
