Ți-am șoptit că nu te voi uita și ți-am dat drumul. Nu erai fericită lângă mine, iar eu o știam și nu puteam face mai mult. Nimic din ceea ce încercasem deja. Mă durea când îți băgam acul în pielea abdomenului, de parcă eu ar fi trebuit să suport disconfortul. Mă durea când te vedeam ieșind furioasă din baie cu chilotul pătat de sânge. Mă durea neputința mea. Încet te-am pierdut. Ți-am pierdut iubirea din privire. Te-am zărit ieri în fața teatrului. Râdeai și țineai de mână o mogâldeață blondă. M.
Camil Popescu
Unde-ai plecat, Ionele? Cui m-ai lăsat? De ce n-ai mai stat o săptămână sau măcar o zi? Ce mă fac eu fără tine, Ionele? Cine mai duce vitele la pășune? Cine le mai strigă pe nume, cum numai tu o făceai? Uite-le cum stau la poartă și se uită după tine. Tot satul plânge după tine, Ionele. Nimic nu mai e la fel. Nu te grăbi, mai stai. Mai stai măcar o clipă să-ți spunem cât ne doare. Cum să rămânem noi aici fără tine? Unde te-ai dus? Sunt aici, fă, deschide dracu' coșciugu' că m-ai înmormântat beat.
Florentina Ghițescu
Am mai verificat din când în când mesageria. Nu știu de ce credeam că o să-mi scrie. Nu mi-a scris. I-am trimis eu câte un mesaj de Paști și de Crăciun. Azi am scris un mesaj pe care l-am găsit într-o toaletă: viața este o combinație între magie și paste. Da, era într-un restaurant italian. Ospătarul foarte amabil m-a servit cu un vin făcut de Albano care se cheamă Felicita. Bine c-ai plecat că nu aș fi încercat mai nimic din viața asta. Ce să mai zic de paste. Cât despre magie, mă însoțește la fiecare pas.
