La 20 de ani m-am hotărât să fac autostopul prin Europa. Voiam să mă opresc în capitale și să văd muzee, dar am nimerit într-un club techno din Berlin. Luminile clipeau, iar basul vibra în podea. La bar am sărutat un necunoscut și am dansat până spre anticameră. Acolo muzica s-a stins brusc. Ușa s-a deschis singură, iar dincolo nu mai era clubul, ci un coridor metalic. Așa am văzut-o. Arăta exact ca mine. Ne-am privit de parcă știam deja. Apoi am trecut una pe lângă alta, intrând fiecare în viața celeilalte.
Ana-Maria Butuza
Unii ar spune că nu am noroc la bărbați. Mie, însă, îmi place să mă las căutată, apoi joc ruleta rusească. Astăzi s-a nimerit Bukowski. Florile nu sunt pentru tine, ai nevoie de esențe tari, îmi șoptește în păr și îmi oferă o sticlă de whisky. Ne întindem direct pe covorul din hol, cu paharele pline. Mai spune-mi, îl provoc, despre femeile tale. Râde. Râsul lui stricat îmi zgârie pielea. Ador nebunele ca tine. În rest, toate sunteți la fel: urechi, gâturi, pantofi și foști soți. Dar nebunele nu sunt toate la fel.
Horațiu Dudău
Era singurul cioban de pe partea asta a versantului care doinea doinele în franceză. Ceilalți ciobani îl priveau ciudat, neînțelegând nici ce cântă, nici de ce cântă. Nu știau nici drama lui, că nici el nu înțelege ce doinește. S-a trezit pur și simplu, într-o zi, din coma cauzată de lovitura de ciomag aplicată vitregește de un ciobănaș ce invidia turma lui de oi. S-a întrebat de ce. Pars că sont trop bocup en plus cornute. Merd. Era vremea să se bucure de viață. Cherchez la femme, le spunea. Da' cine să înțeleagă?
