Zi de leafă. În librăria de cartier cititorii aleg volume după preferințe. Moi, pentru vădane, romantice, pentru fete mari sau științifice, pentru meseriași. Librarul, depășit, nu prididește și își aduce și nevasta să servească noianul. Se consumă cultură în draci. Ici-colo au loc dezbateri literare vehemente. Acasă, Leo, tobă de carte, zvârle trusa cu câlți și chei și se îmburdă, în salopetă de lucru, pe pat. Își iscodește nevasta pelticind filosofic. Ia zi tu, femeie, a fi sau a nu fi? Și adoarme brusc sforăind.
Arthur Ianoși
e o dilemă de creață și de foarte. Foarte multe probleme, știi ce zic? Știam clar de ce mă chema acolo. Felul în care a zis-o la telefon. Vreau să-mi desfunzi robineții, apăsat, la per tu. Ah, tonul ăla, chemarea țevii. N-am rezistat. Cheia franceză în buzunar, simțeam cum intru într-o tragedie sanitară. Dacă greșesc filetul, pierd clienta, dacă îl instalez prea bine, pierd liniștea. În instalații e ca în viață, presiunea decide tot. Și dacă nici eu nu resimțeam presiunea. A, și robineții, și conștiința mea, tăcut.
Octavia Buhociu
Când eram mic și greșeam câte ceva prin casă, grădină, pe stradă cu prietenii, eram atenționat verbal de bunica: O să vinzi sticle și borcane dacă nu / o să dai cu măturoiul pe străzi dacă nu / o să sapi, ca taică-tu, la canalizarea orașului dacă nu. Acum sunt elev într-a 8a și nu știu bine ce liceu să aleg: tehnic, instalator ca tata care seara vine vesel și iubăreț și cu bani prin buzunare sau la științele naturii ca mama, ca să fac hărți prin păduri, să număr stejarii, cocoșii de munte, ciupercile otrăvitoare.
