Când Vasile a ajuns pe lumea cealaltă, Sfântul Petru se dădea de ceasul morții cu poalele suflecate. Pe Pământ nu mai plouase de o lună, iar conducta de apă, veche de când lumea, care se alimenta din legenda potopului și trebuia să umple norii, se spărsese și inundase tot cerul. Vasile nu s-a pierdut cu firea, a scos un Orbit, a mestecat pe îndelete pastila sub privirile uluite ale Sfântului, apoi a înfipt ciunga în gaura din țeavă apăsând-o cu degetul mare. Și pe dată a început să plouă mărunt.
Clara Marinescu
Făcuse sex pe pardoseală ca animalele, nu știa nici acum când sau care fusese preludiul, ei nu-i trebuia unul lung și nici lipit de momentul împerecherii. Își potoli rapid buclele desfăcute din coc, desprinse jartiera ruptă, coborî fusta la loc peste coapse, se așeză pe scaun, își încrucișă picioarele stângaci, căci nu-i stătea în fire să și le țină lipite, și așteptă să o cuprindă rușinea. Dar așteptă degeaba. Observă țeava picurând din nou și se încruntă. Trebuia să-l cheme înapoi. Pentru o nouă rundă.
Paula Butnariu-Bompa
Viața e generoasă cu mine. Am o soție extraordinară, ne înțelegem din priviri, ne completăm reciproc. Copiii sunt fericiți, învață bine, suntem mândri de ei. Alaltăieri, niște apă în baie. Ăla mic o fi stropit. N-am făcut nimic, spune. Ieri, băltoacă. Nuu eeu, zice. Sun un prieten care avea un prieten care cunoștea un instalator. Vine specialistul, studiază problema și zice: e clară treaba, mergeți și cumpărați un sifon. Am mers la trei-patru magazine - nu găseam - până la urmă am cumpărat apă minerală.
