Romeo şi Julieta

Toata ziua îl bat la cap pe băiat să studieze Shakespeare, să ia notă bună la engleză, contează pentru facultate nota la engleză. Am şi trei manuale de analiză literară, numai de ar citi...
Colegul mă întreabă zilnic în ce stadiu sunt eu şi fiul cu Julieta. Îl asigur că într-un stadiu bun, nu vreau să facă infarct dacă aude ce comentează loaza comună:
- Ăştia doi (adică Romeo şi Julieta) au fost tâmpiţi, puteau să ia maşina, să se mărite la Las Vegas, să ia şi o carte de credit de la părinţi, apoi să-i sune la celular, ce atâta dramă?
Mai ascult şi comentarii cum că atunci ar fi scutit mulţi elevi de atâta chinuială, doar elevii ştiu că e important să ai A + la matematica, nu la Julieta.

Nu găsesc argumente, dau telefon la profesorul de engleză, las mesaj şi acasă şi la şcoala, doar el mi-a trimis cartea de vizită cu numerele de telefon unde îl pot găsi în caz de urgenţă, ceva ca 991.
Mă suna omul, iniţial schimbăm amabilităţi, eu îmi cer scuze anticipat dacă se simte un accent în engleza mea, el, amabil, mă asigură ca engleza mea e OK, intrăm în subiect, să fiu eu liniştită, băiatul e la nivel provincial, adică la ce nivel se pretinde în Ontario. Eu tot nu mă las, la 15 ani ar trebui să pretindem mai mult, amintesc nişte autori, îl rog să aibă o convorbire cu băiatul, îmi spune că va avea, dar eu am pretenţii cam mari. Convorbirea a avut loc, ulterior eu am aflat că "mama ta e o persoana foarte simpatică şi cultă", iar el a aflat că trebuie să citească, tot ce-i place, o oră pe zi, nu contează autorul ori ziarul.

Noapte, lumina aprinsă la fetiţă în cameră, mă duc să văd de ce nu doarme.
Era în hamac, are hamac în cameră, citea de zor.
- Mami, Halloween e nimic pe lângă Edgar Allan Poe, tu ai auzit de el?

Geta