22

Rubrica aceasta, grație bunăvoinței lui Răzvan Penescu, împlinește 22 de ani.

Între timp, am scris aici vrute și nevrute, cum se spune, dar mai mult vrute. La început am fost mai mulți autori, dar Ciprian Mihali și Florin Biciușcă au renunțat destul de repede, iar Bogdan Ghiu s-a mutat de aici la propria sa rubrică, Evul Media, tot pe Liternet. Apropo, titlul lui e genial, era al unei rubrici din Dilema. Grupul inițial se numea chiar așa, 4SPACE, căci era și Octavian Groza, care nu a scris nimic. În fine, ideile din 2004, utopice toate, s-au risipit repede după alegerile locale, generale și prezidențiale, dar eu am continuat pe cont propriu, pînă astăzi. Nu știu dacă mai citește cineva ce scriu aici, săptămână de săptămână, căci, dacă nu o fac, primesc un kind reminder de la Răzvan însuși...

Între timp, de săptămâna trecută și până astăzi, luni, multe lucruri nu s-au întâmplat. Fostul președinte al OAR este actualul președinte, fiind reales. Opoziția s-a împrăștiat între trei candidați, ceea ce ne spune că nu a existat un program real de schimbare. Ștefan Bâlici rămâne pe poziție. La București, noua echipă s-a instalat și s-a organizat pe poziții, ceea ce este bine și spune ceva de bine despre modul în care ea, noua echipă, dorește să facă lucrurile mai departe.

S-au cam isprăvit și cursurile, dar și examenele de final, dizertații și proiecte de diploma. Ca de obicei, invitați străini, câte doi în fiecare juriu de proiect, atât la arhitectură, cât și la facultatea de arhitectură de interior. Nu știu dacă și la urbanism, dar asta e o lipsă a mea, invitați din afara facultății sigur sunt.

A fost și un incident care a aprins spiritele, legat de un nou program de studii de arhitectură, dar, curios, lucrurile s-au stins în același mod în care au apărut: discret.

În fine, urmează admiterea. UAUIM rămâne una dintre puținele instituții de învățământ superior din patrie care încă își supune viitorii studenți unei probe de selecție, care verifică aptitudinile de vedere în spațiu, geometrie descriptivă și trigonometrie, brumă de cultură arhitecturală și calități artistice. Faptul că sunt (prea) multe școli de arhitectură în țară diluează competiția, la fel o face și natalitatea. Nu e de mirare că nivelul cursurilor a scăzut, trebuind să țină pasul cu quasi-absența culturii generale cu care viitorii studenți vin din amonte, asta ca să nu mai spun despre absența gândirii critice, ba chiar și despre carențele de scriere în limba română, pe care le descoperim abia la final, asta în cazul în care nu le camuflează ChatGPT sau alte AI-uri, care suplinesc într-o oarecare măsură și carențele de cultură arhitecturală și de imaginație.

Gata. M-am plâns destul.

Deocamdată, drum bun în carieră și în viață promoției 2026 a UAUIM, care își va serba lansarea la apă pe 23 iulie, la Sala Palatului!