Vizita periodică la socri. Ca de obicei, masa așteaptă încărcată cu bucate iscusit gătite. Ei, cum o mai duceți, întreabă socrul meu de sub burta ce-l afundă în fotoliu. Bine îngaim cu ochii după iubi ce se încuie în fosta lui cameră. E ceva bai, întreabă soacră-mea grijulie și-mi face semn să o urmez în bucătărie. Cred că are o aventură, smiorcăi. Fleac, așa-s bărbații. Scotocește după cartea de bucate șoptind conspirativ, soluția perfectă, fără circ. Într-un an nu-l mai recunoști după poza din buletin. Îngrașă-l.
Ana Ludușan
Nu rezista la droguri, îi era rău, rău. Ca să scape de răul acela se ducea să facă bani pentru de ale gurii. În casa în care s-a mutat erau trei flămânzi de speriat, mai era și fetița iubitului ei, de nici trei ani, trebuia hrănită ca un copil, nu puteai băga în ea mici cu bere. La început ducea mâncare de acasă, până când tatăl ei i-a interzis: să hrănească niște haimanale. Încercarea ei de a face curățenie pe la casele oamenilor a eșuat. A ieșit în șosea. A reușit să facă primii bani pe munca ei. Mai era ea oare?
Cornel Popescu
Pe Marian îl știam de mic. Am copilărit împreună, dar când am intrat la liceu drumurile noastre s-au despărțit. Ne-am reîntâlnit când m-am întors în țară să-mi schimb buletinul și am trecut prin cartier. El voia să plece la muncă în Anglia, eu aveam o firmă care ducea români acolo. După câteva beri băute împreună mi-a dezvăluit un secret. Se lupta pe rețelele sociale cu sistemul și credea că noile buletine au un cip care îți controlează mintea. Dimineața mi-a arătat cum pot scoate cipul din noul meu buletin.
