Ion Barbu - Prietenul de luni

1. Portretul

La început, privitu-l-am pieziş: cum e posibil să mai fii Ion Barbu, după ce marele Ion Barbu chiar asta va fi fost: Ion Barbu?! Autorul Joc-ului secund e unul singur, asta era sigur, - doar publicasem despre el o carte: Eseu asupra poeziei lui Ion Barbu (Ed. Facla, Timişoara, 1980). Când l-am cunoscut, apoi, mai bine, mi-am dat seama că, de fapt, el e Ion Barbu, - celălalt fiind, în acte (şi volume de matematică), Dan Barbilian. Că pe tata-moşu al lui Dan îl va fi chemat aşa: Ion Barbu, este, fireşte, altă vorbă. Ion Barbu (Petrilensis) nu e un pseudonim. Mie mi-e, însă, greu, şi azi, să-i spun Ion Barbu. Ninei Cassian, din contră,-i venea greu să-i spună lui Ion Barbu, Dane! (cum îi propusese chiar acesta, mai vârstnic cu 29 de ani bătuţi pe muchie decât noua-i muză, "pala Nină"), spunându-i, când flirta cu el, Ion Barbu... Cestălalt Ion Barbu, graficianul (cu care am făcut o carte, contribuind, în plus, la vreo trei-patru, ale lui, şi eu, cu una-alta), avea el însuşi să mă scoată din bucluc, recomandându-se, într-o spre-seară, la telefon, drept "Omul din Petrila"! "Alo, cu Omul din Petrila, vă rog!", îi spun la telefon, simulând că nu prea am habar dacă vorbesc cu el sau nu. Or, telefonicamente, auzul meu e unul absolut. Nu sunt, la telefon, teleafon! Asta e, însă, o abilă stratagemă din parte-mi, pentru a nu-l numi Ion Barbu. O pastişă după Joc secund, aveam să-i atribui, totuşi, Omului din Petrila, sub titlul de Joc scund (a se vedea Ion Barbu, Joc fecund, Ed. Humanitas, Bucureşti, p. 216). N-am să citez, în ocurenţă, din Joc scund, pentru a nu le face concurenţă Joc-ului secund al lui Ion Barbu şi Joc-ului fecund al lui Ion Barbu. - În concluzie (care e preluată dintr-un alt eseu, al meu, asupra lui Ion Barbu): "Moralist cinic, incomod şi subversiv [...], de o umoare mai mult sumbră şi un umor aproape negru, Ion Barbu e un, totuşi, optimist, - sigla domniei sale constând într-o spirală [o «ordonată spiră»?] dextrogiră, care devine/creşte logaritmic, rămânând, însă, mereu aceeaşi: eadem mutata resurgo... Un optimism, spuneam, dar nu «în sine», ci prin raport cu pesimistul dintr-o faimoasă anecdotă, la a cărui afirmaţie, şi anume: «Mai rău de-atâta nu se poate!», optimismul ripostează prin «Ba da!»" [Adaos: Ion Barbu, ca şi mulţi alţi "comici", e un, de fapt, sentimental. Dovadă, videoclipul ce urmează:]


2. Videoclipul (Alexandrina Hristov: "La femme qui t'aime")


3. Autocaracterizarea

- pasiunea, lucrul, situaţia care îl extaziază, ambiţionează, motivează
Nu cred că-i un secret. [Nota mea, Ş.F.]

- cel mai important talent al lui
Pesemne, la desemne... [Nota mea, Ş.F.]

- cel mai ridicol lucru pe care l-a făcut vreodată
Lucruri ridicole face mereu, că d'aia-i "calicaturist"! [Nota mea, Ş.F.]

- ce îşi doreşte în următorii 5 ani
Să împlinesc 60 de ani în următorii 5. De aici până la poziţia 69, practic, mai e un singur pas.

- lucrul pe care vrea să îl spună despre el, deşi nu a fost întrebat.
Sunt cel mai frumos, deştept, viteaz, mare-şi-sfânt, cumplit şi ţepeş, - dar despre lucrurile astea nu suflă nimeni un cuvânt.


4. Recomandările

- o carte din cele citite în ultimul an
Citez din Benjamin Disraeli; nu ştiu cine este (ignoranţa mea e enciclopedică!), dar îmi vine ca o mănuşă: "Când vreau să citesc o carte, o scriu eu." - Aşadar, recomand ultima mea carte; e cu poze, o daţi repede gata. Are coperţi tari, dă bine în bibliotecă şi se asortează de minune atât cu mileul, cât şi cu peştele de sticlă.

- un film / o piesă de teatru sau un alt tip de eveniment ce poate fi văzut în stagiune curentă din cele văzute în ultimul an
432 al lui Cristian Mungiu - Mi-a sugerat, la telefon, că trebuie să-l văd urgent. Nu am făcut-o; şi regret! [Nota mea, Ş.F.]

- un loc pe care îl iubeşte
Locul pe care-l (ne)iubeşte e, pe cât cred, Petrila... A făcut greşeala capitală să facă din ea o capitală! [Nota mea, Ş.F.]

- un concert / un album / o formaţie
Angélique Ionatos cântă Frida Kahlo. Versurile de Frida Kahlo, muzica de Christian Boissel - Un superb album, nu numai de ascultat, ci şi de privit. Casa de producţie e NAIVE, iar achiziţia am făcut-o fără ştirea proprietarului, dintr-o casă a unei artiste din Paris. M-am simţit răzbunat pentru pierderile suferite din fonoteca personală, cu ocazia festivalurilor mele.

- o persoană tânără pe care pariază, pe care o vede capabilă să atingă excelenţa în domeniul în care aceasta evoluează
Marx, Groucho nu Karl, zicea (lumea nu ştie, - încât puteam să zic că eu am spus-o) că bărbatul are exact vârsta femeii pe care o pipăie. Daţi-mi o persoană tânără şi pariez cât vreţi pe ea!