Răzvan Mazilu este un artist mult prea cunoscut ca să insist în vreun fel asupra performanţelor lui profesionale. Ajunge să spun, anticipând ceea ce se va consemna inevitabil, că un procent covârşitor din ceea ce înseamnă istoria artei coregrafice din România va sta sub semnul a ceea ce el creează.
Ca prieten, Răzvan poate fi definit, înainte de orice, printr-un extraordinar simţ al construirii... Orice iniţiază Răzvan se articulează într-un sistem în care fiecare parte primeşte un sens care, la rândul său, deschide căi nebănuite spre noi semnificaţii şi asta pentru că e limpede că, pentru Răzvan, absenţa sensului constituie o reprezentare imposibilă.
Eu definesc prietenia ca fiind, în sensul ei originar, comunicare esenţială, predispoziţie perpetuă către ceea ce manifestă fiinţă în cel mai mare grad. În mod obiectiv, nu aş şti ce să vă spun despre Răzvan, el este unul dintre puţinii mei apropiaţi despre care factual nu ştiu aproape nimic, dar despre care, paradoxal, am o cunoaştere exhaustivă. El ar fi, probabil, în aceeaşi situaţie dacă ar trebui să vă spună ceva despre mine...
Îi spuneam cândva, într-o predispoziţie ludică, faptul că Răzvan, dacă nu ar fi Răzvan, ar fi cu siguranţă un minunat parc de distracţii, plin de magie şi bucurii, în care oricine poate intra şi în care oricine poate fi fericit, dar în mijlocul parcului se află o fortăreaţă la care nimeni nu are acces şi a cărei posibilitate de deschidere absolut nimeni nu o va afla vreodată.
În mod sigur v-aş putea vorbi la nesfârşit despre nenumărate lumi pe care Răzvan le-a configurat în viaţa mea, prin esenţa care îi hrăneşte fiecare act: dansul ca generator de sens. Vă pot vorbi, fără a epuiza vreodată substanţa discursului, despre toate porţile pe care Răzvan mi le-a deschis spre spaţii în care am regăsit, până la urmă, ceea ce mă defineşte în cel mai mare grad... Vă dau numai un exemplu: lucrând cu el la a doua ediţie a proiectului SERTAR, la CNDB, ediţie pe care Răzvan i-a dedicat-o lui Trixy Checais, am descoperit labirinturi, trasee către un univers pe care nu îl bănuiam şi în care am aflat o incredibilă concentraţie de semnificaţii.
Da, acesta este Răzvan ca prieten: un om dispus să comunice esenţial şi să integreze în propria-i lume orice sens cu care se vine spre el, un om cu un desăvârşit simţ al construirii autentice.
(Fotografie de Egyed Ufó Zoltán)
2. Videoclipul (Bjork: "Pagan Poetry") - o melodie pe care am făcut fixaţie în ultima vreme şi pe care o folosesc şi în ultimul meu spectacol, Urban Kiss, de la Teatrul Naţional de Operetă.
3. Autocaracterizarea
- cîteva lucruri simple despre el
Chiar şi cele mai simple lucruri legate, la mine, de every day life ţin de profesia mea.... Dar am şi "frânturile" mele de evadare chiar din universul meu profesional şi am descoperit că îmi place acţiunea doar în profesie, acolo unde sunt tot timpul în mişcare, gata să îmi realizez visele şi proiectele, dar în viaţa de zi cu zi sunt detaşat, pasiv, cu un stil similar spiritului din Craii de Curtea Veche (fără să vreau să copiez sau să mă raportez cu orice preţ la acel univers)... Îmi place foarte mult să fiu spectator al lumii, chiar şi atunci când plec în străinătate mi se pare minunat să stau pe o terasă, la o cafenea, şi să privesc spectacolul lumii, să observ oamenii, să le ghicesc destinele, să le presupun biografiile... Iubesc animalele, natura... Din ce în ce mai mult am nevoie de natură şi de animale pe care le respect uneori mai mult decât pe oameni... şi nu îmi place deloc ce spun acum... Dar de foarte multe ori am fost dezamăgit de unele relaţii, încât nu am încotro... Cel puţin în cazul animalelor, ştiu ca de la pisica mea de acasă până la căţeii de operă, mă vor primi cu aceeaşi stare şi cu aceeaşi bucurie, mereu.
- pasiunea, lucrul / situaţia care îl extaziază, ambiţionează, motivează
Arta în general mă motivează, mă ajută să trăiesc, mă extaziază, e ceva la care sunt conectat tot timpul şi este motorul care, efectiv , mă ajută să supravieţuiesc.
- cel mai important talent al lui
Am două talente, în afară de cel pe care se aşteaptă toată lumea să îl spun, talentul de dansator, de care sunt foarte conştient, şi ar mai fi... desenul, pe care mi l-am "sufocat" în faşă, pentru că dansul a câştigat... Da, mie îmi place foarte mult să desenez, să pictez şi mi-aş fi dorit să continuu... dar niciodată nu e târziu, mă pot reapuca, pot redescoperi pictura, mai ales că dansul este din ce în ce mai legat de artele plastice.
- cel mai ridicol lucru pe care l-a făcut vreodată
M-am simţit ridicol când eram îndrăgostit de cineva şi cealaltă persoană nu simţea la fel, iar eu insistam şi speram... E frumos să fii îndrăgostit şi să speri, dar, la un moment dat cred că am exagerat şi nu am înţeles când cealaltă persoană a pus limite, iar eu am marşat (ceea ce înseamnă că am acţionat ridicol), tot sperând... După care am conştientizat realitatea şi a fost ca o cădere de foarte sus...
- ce îşi doreşte în următorii 5 ani
Să fac ceea ce mă pricep mai bine, să dansez, să realizez spectacole... În primul rând să dansez... Să alternez aceste două ipostaze aşa cum am făcut şi până acum.... Aş vrea să nu mă plafonez, să nu îmi pierd curiozitatea... Să evoluez...
- lucrul pe care vrea să îl spună despre el, deşi nu a fost întrebat
Cu siguranţă nu aş vrea să fiu întrebat despre lucruri care ţin de viaţa personală, pentru că eu consider că nu am nici o viaţă exemplară, nici una spectaculoasă, ca să poată fi povestită, consider că nu sunt interesant decât în spaţiul scenei... În rest, marile obsesii, lucrurile pe care vreau să le spun sunt puse în spectacole, iar acolo poate fi găsit totul, mai mult sau mai puţin explicit... Spunând totul acolo, nu mai simt nevoia să mai adaug, să mai verbalizez ceva... Toate lucrurile importante pe care vreau să le spun, le spun în spectacole.
4. Recomandările
- o carte din cele citite în ultimul an
Dicţionar Robert de nume proprii de Amelie Nothomb. Pentru cei care nu ştiu nimic despre lumea dansului, nefiind o carte despre dans, poate deschide o poartă către ceea ce înseamnă realmente lumea dansului, printr-o oglindă uşor distorsionată şi traumatizantă. O recomand în special pentru că are în centrul ei tema oamenilor care sunt "altfel" decât ceilalţi.
- un film / o piesă de teatru sau un alt tip de eveniment ce poate fi văzut în stagiune curentă din cele văzute în ultimul an
Faustul lui Silviu Purcărete, de la teatrul din Sibiu, chiar dacă nu l-am văzut şi îmi doresc foarte mult să îl văd, dar, fiind vorba de regia domnului Purcărete, îl recomand necondiţionat. O altă piesă care îmi place este Ionesco - Cinci piese scurte, de la Teatrul Odeon, regia Alexandru Dabija. Ca film, Babel, regia Alejandro González Iñárritu.
- un loc pe care îl iubeşte
Ar fi Parisul, pe care ştiu sigur că îl iubesc şi ar mai fi Tokyo, pe care ştiu sigur că l-aş putea iubi... Nu am avut timp să îl descopăr când am fost acolo, am stat prea puţin, dar a fost atât de dărâmător şi de fascinant, încât ştiu sigur că mi-ar plăcea...
- un concert / un album / o formaţie
Albumul J'ai Deux Amours a lui Dee Dee Bridgewater. Din spaţiul românesc tot ceea ce creează Vlaicu Golcea, care mi se pare că a avut o evoluţie minunată.
- o persoană tânără pe care pariază, pe care o vede capabilă să atingă excelenţa în domeniul în care aceasta evoluează
Deşi e o speranţă confirmată de multă vreme în domeniul ei, nu pot să nu o menţionez pe Gianina Cărbunariu. În domeniul dansului, o persoană capabilă să atingă excelenţa e Oana Cojocaru, pentru că nu e doar o fată cu un chip frumos şi talent pentru dans. Este o persoană inteligentă şi talentul ei foarte luminos este dublat de inteligenţă, de determinare şi cred că va ajunge foarte departe. Deja evoluţia ei a fost spectaculoasă şi sunt convins că va atinge performanţe în continuare.
PS: Aşteptăm înscrieri pentru săptămîna 31 martie - 6 aprilie 2008. Detalii în Argumentul acestei rubrici.