Voltaj ridicat, apogeul unei zile fierbinţi. Existenţa umană se reduce la câte un trecător ocazional alunecând pe strada sugrumată de arşiţă. La tine în minte, voltaj ridicat. Metabolismul tău operează la viteză triplă. Vânător şi vânat!
... nu suporţi să ieşi fără să fii dată cu cremă de soare, iar mâna ta arată ca ceva dintr-o altă galaxie. O ridici, privind-o mirată, o duci streaşină la ochi, priveşti în depărtare, dar nicio portiţă de scăpare spre cer. Arşiţă fierbinte, abur mistuitor. Intoxicată.
O pală slabă de vânt mătură strada. Iar tu ai ceva de ascuns. Plămânii tăi luptă pentru mai mult oxigen, filtrând aerul umed, imposibil de respirat.
Apoi te opreşti: nu a însemnat nimic.
Nu are nicio dimensiune emoţională, ori morală.
Nu are nicio dimensiune.
Strada este inundată de soare. Timpul înţepenit în loc. Un moment prelungit în eternitate. Tu, nemuritoare. Te deplasezi pas cu pas, spre nicio ţintă. Scopul, deplasarea în sine. Te mişti aşa de-un secol, şi până o să ajungi, o să mai dureze un secol.
Treci încet, calmă, liniştită pe lângă tufişurile înflorite.
Nu a însemnat nimic.
0 comentarii
Arhiva rubricii
Noi suntem oameni puternici, Simona CratelTu și cu mine în soare, Simona CratelDu und ich in der Sonne, Simona CratelArc de triumf, Simona CratelArc de Triomphe, Simona CratelToate articolele din această rubricăRubricile categoriei
Povestea MarathonPoveştile PetrícicăiRăzboiul de ţesut poveştiDe la Petrila la Petrini. Viaţa lui Ion D. SîrbuDe-a baba-oarbaRespiraţie sub apăPacolandCartea viselorForme şi culori din comunismRugine, samovare, liturghiiRugul miresmelorAnesthesiaPovestea saşilor din TransilvaniaOameni de pîslăSpiridonTrecător prin timpuri bezmeticePisicul Jill și Prințesa de PorțelanCartea neiertăciunilorJurnalul AlbastruPublicitate