ICR-ul din Piaţa Taksim, Istanbul - Ziua 1: Turcia

O. a venit în vizită la Institut. Pregătim împreună un concert în Tünel, una dintre pieţele din Beyoğlu, vechiul cartier european al Istanbulului. Scena va fi montată, stabilim, în faţa anticariatelor şi a aleii cu mese joase, alee care va fi aglomerată, la ora concertului, de tineri de toate vârstele, în căutare de momente tihnite alături de prieteni. Muzica celor de la Einuiea, suntem toţi de acord, se va potrivi perfect cu atmosfera boemă a locului. Pentru câteva ore, ne bucurăm noi, bannerele Institutului Cultural Român Dimitrie Cantemir din Istanbul, şi cel albastru şi cel roşu!, vor fi văzute de istanbulioţi, de mulţii turişti, ale căror ghiduri proclamă statutul deosebit în geografia urbană al locului în care se va desfăşura concertul. Au mai rămas de tipărit afişul şi fluturaşii pentru concert, le-am trimis deja colaboratorului nostru, vor fi gata în două zile. Ne putem relaxa, lucrurile se desfăşoară în ritmul şi direcţia dorite.

Cum îl ştim pe O. mare fan al echipei Fenerbahçe, îl întrebăm, politeţe amestecată cu reală curiozitate, unde va vedea meciul de sâmbăta aceasta, Turcia-Portugalia. O. râde, este unul dintre entuziaşti, crede cu tărie în şansele Turciei în faţa uneia dintre favoritele campionatului. Va merge, cu siguranţă, la o terasă, cu prietenii, pentru atmosferă. Şi dacă Turcia va câştiga, va veni, la fel ca mii de alţi istanbulioţi, la noi (sic!), în piaţa Taksim, să sărbătorească cum trebuie o asemenea victorie.

ICR Istanbul este situat la câţiva zeci de metri de Piaţa Taksim, piaţă construită în jurul monumentului dedicat memoriei lui Mustafa Kemal Atatürk, fondatorul statului turc modern, loc emblematic, în conştiinţa publică urbană, pentru producerea şi regenerarea politicului. Începând din anii '70, în piaţă a fost interzisă desfăşurarea unor demonstraţii cu caracter politic, măsură menită a preveni repetarea momentelor tragice din acei ani, soldate cu pierderi de vieţi omeneşti. Însă niciodată, nici o autoritate nu va interzice celebrarea victoriei unei echipe de fotbal în Piaţa Taksim. Dacă Fenerbahçe câştigă în faţa unei echipe străine, dacă Fenerbahçe câştigă campionatul, dacă echipa naţională câştigă un meci important, sărbătoarea va fi în Taksim. Şi va putea fi auzită şi văzută de la ferestrele Institutului.

O. a văzut ultimul gol marcat în poarta Sevilliei (în Liga Campionilor) pe ecranul uriaş montat în piaţă. Traficul s-a oprit pentru câteva clipe, povesteşte el, şoferii au claxonat îndelung. După terminarea meciului, maşini cu oameni fluturând steagurile echipei şi pe cel naţional şi cântându-şi victoria au pornit spre piaţă, din toate părţile metropolei. Într-o oră, piaţa era plină, vuia.

Avrupa, Avrupa,
Duy sesinizi
Bu gelen türklerin
Ayak sesleri,

(Europo, Europo, ascultă vocea noastră, zgomotele tălpilor turceşti mărşăluind), aşa a strigat O. acum câteva luni, în seara de 4 martie 2008, când echipa lui de suflet a câştigat în faţa Sevilliei. Va veni din nou, este convins. Şi ne aşteaptă şi pe noi, cei de la ICR, doar suntem la noi acasă în Piaţa Taksim...

(Drd. Magda Crăciun,
Ref. princ. rel., ICR Istanbul)