07.06.2008
Văzut din satelit continentul Europa arată ca o fiinţă extraterestră de tip înger verde (culoarea gazonului), un fotbalist cu aripioare duble de fluture Scandinavo - Britanice, un balerin - lăcustă, îngenunchiat pentru a săruta cu buzele Gibraltarului corpul de nisip al Africii de Nord.

Îngenuncherea fiind înainte de toate un gest de amor. Îmi vine în minte imaginea lui Wojtyła - Giovanni Paolo II sărutând îngenunchiat, înainte de a-l călca, pământul ţării unde cobora din avion.

Ca dinamică de dans este o tranziţie de ruladă, o suspensie înainte de cădere, o etapa de ricoşeu.

Europa îmi apare ca o companie de dans. Ca o echipă sportivă. Cu atât mai interesantă şi una şi cealaltă cu cât sunt alcătuite din personalităţi cât se poate de diferite. Nu numărul de goluri contează, ci faptul de a juca. Împreună.

Europa - Un corp de corpuri. O geografie anatomica.


Elveţia / Cehia

Două rărunchiuri ale trupului continental. Fără deschidere la mare. Orizonturile trebuind deci să se fi deschis altfel şi altcum.


Portugalia / Turcia

Ţări de epidermă. Coaste opuse ale aceluiaşi corp scăldate de un ocean şi două mări. Câte valuri tot atâtea tentaţii de a se tot duce. Mai departe.

Portugalia: cu Compania Franceză «Gigi Căciuleanu» dansând «Zig - Zag» la Lisbona (înainte să ardă teatrul) şi la Porto. Şi cât Porto după spectacol!...

Turcia: «Interferences» - După amiaza mea a unui faun, în versiune - muzică electronică, dansată în teatrul antic din Izmir cu Ruaxandra Racoviţa. Pierre Cardin alături de Dan Mastacan şi de alte vreo 4.000 de persoane aplaudând în picioare.

Cehia: «Mozartissimo», spectacolul nostru, trimis de Franţa la anul Mozart de la Praga. Dineu cu toata compania după spectacol cu minunat de simplul ministru al culturii din echipa lui Vaclav Havel. Simbolic.

Elveţia: Proaspăt ajunşi în Occident, invitaţi de către Rosella Hightower şi organizatorii Concursului Internaţional de Dans din Lausanne: Duo cu Ruxandra Racoviţă. După spectacol, pe stradă, mergând spre hotel, o maşină încetineşte şi se opreşte în dreptul meu. Moment de panică. Deodată o voce interpelându-mă entuziastă. Cu felicitări. Primarul Genevei.

Interminabile ar fi similitudinile între dans şi viaţă. Între amândouă şi fotbal. Prima ar fi că mişcările jucătorilor fac parte din formele posibile de dans. Dansul le cuprinde pe toate! Ca şi viaţa.

De ce atunci stadioanele se umplu mai mult decât teatrele? Pentru că legile jocului, spre deosebire de cele ale dansului, pot fi cu uşurinţă înţelese de orişicine.
Dansul: un joc metaforic, fotbalul: o joacă meta-euforică?!



(Cia Gigi Căciuleanu - România în OuiBaDa)

0 comentarii

Publicitate

Sus