Ascult Prodigy. În oraşele stelelor roşii aerisite bine cu Caucaz, cică se găsesc discografii întregi Prodigy - albumele care au fost, care sunt, care o să vie. Rublele cumpără tot. Suflete. Miracole.
... Ceaikovski pietruia drumul către Lacul lebedelor şi smălţuia Evgheni Oneghin cu prietenia sa rublistică pentru doamna Von Meck.... Dostoievski juca Biblii la ruletă. Sufletul Olguţei a zburat glonţ din Medeleni către Vania - Boris Godunov în gări cu bălţi şi samovare.
Taină. Autoritate.
Profesoara mea de pian stătea păr alb şi ţigări elegante lângă Skriabin. El era cel care a visat acordul perfect. Sunete în echilibru frecvenţial mistic - Prometeu de foc în ascultarea Olimpului comunist.
... Corpul părintelui Zosima adulmecă penibilul uman şi dă la schimb tot ce poate mai evident. Mirosul putreziciunii.
El creşte uşor. Creşte uşor. Creşte uşooooooorepede, mai repede, atacca! Amploarea! Simfonia Leningradului curge nestăvilită dintr-un singur motiv ce-a despicat restul de gândire creatoare.
Gruşenka se leagănă. Legănare lentoare lumânare. Arde. Bea Musorgski pahar de răchită alcoolică. Bea Dmitri rană. Beau elevii cvarte după cvarte, înţelegând că Romeo şi Julieta erau inutili ca orele de studiu îmbârligate cu degete pe claviatură. Leagănă Gruşenka firul ei de ceapă. Leagănă inchizitorul binele cu răul. Al treilea pasvals e al diavolului.
Îmi amintesc că nici el nu vroia ruble. Când cumpăra suflete, ele erau deja moarte... tablouri într-o expoziţie, de albit în concerte pentru pian, pentru orchestră, pentru rock şi în final pentru Smack my bitch up... cum spuneam, mirosea a putregai.
Se termina cu "vals", maestre. Smack my...
Se termina în taină.
Se mina.
(aici e gol).
Spania: Me gustas Tu!
Maria, dacă tot nu ne uităm la meciuri împreună şi nu spargem seminţe până ni se duce smalţul... şi scriem despre ce ne sună nouă în cap a ţările astea care se joacă unele cu istoriile celeilalte până la fault... atunci pot fi intimă în español? Por favor, mi amor... Încep protestul faţă de maică-mea... care din cauză de prea multe momente hispanizate de umectatorul Julio Iglesias... m-a botezat cu un nume sonor... Manuelaaaaaa... aaaa!!!... Ca să se distreze tot poporul care şi-a pierdut sufletele şi batistele prin veşnicele câmpuri de căpşuni... Ca să sar la atac prin Clandestino cu care i-am venit de hac, mac, pac-pac, tzac! Manu! Mă cheamă Manu and I'm not from Spain (de parcă mi-ar fi stricat)... Ceau, Manu Chao, şi atunci am ştiut... dintr-un rateu de proporţii aveam să ajung celebră... datorită unui francez născut în Bilbao... Sar peste aceste armonii personale care îţi sună fals din când în când...şi trec la vecina din Barcelona care vroia să se căsătorească pe terra spaniolă cu iubita ei din Boston... "Dacă mă duc în Sibiu cu gagică-mea, mă omoară maică-mea". Uite-aşa, sar din ecranul lui Almodovar personaje reale în căutarea fericirii flamenco... Şi aici pică şi Paco de Lucia, cu tot cu chitara şi palmierii, de pe scena Plai-ului, venit în premieră într-o urbe românească... Când eram mică şi neagră, îi uram pe Gipsy Kings... O iubeam pe Lhasa... Acum nu mai ştiu ce ţine şi ce nu de teoria evoluţionistă şi de rasismul din ea. Oare Dali, Picasso sau Velasquez aveau trăirile astea? Păi dacă-aş fi şi eu acum prin Tenerife... cum au fost vecinii mei în luna de miere... aş asculta puţin Manuel de Falla, ca să mă imaginez în tema din Waking Life sau Isaac Albeniz, ca să tac pentru totdeauna. Ca alpinistul spaniol al lui Horia... Dar ce are muzica cu edemul cerebral şi cu ghidul peruan... care nu avea în cap altceva decât me gusta la montagna şi me gusta besar... cu Costelul Busuioc-ian... Numai ce-am ieşit dintr-un Woodstock stradal... ne băteam cu propriile mori de vânt şi nu cu Don Quixote de la Mancha... Aud lătrat... Câinele andaluz al lui Bunuel?... spune încontinuu hola, hola, mi ninia... de la expaţii din Madrid şi căutătorii de ritmuri marocane la lalalaaaalalaaaa de arie îmbietoare de zidari fără exameneleleleleee cu bezele-n degeţele şi cantando-n plex şi pulberelololoooooooooo... Corida torida... hush, hash, haş, şah... mat... Dar nu-i răspuns în timpane betonate... Adios, mi amor... Şi cică ăştia-s suporterii... La mala education... Şi basta!
