Poezie - Ziua 6: Croaţia - Germania

Şi dintr-o dată muntele, înaltul,
albitul de zăpezi...
înaintea mea.

Mă uit spre el, iar el îmi spune: urcă!
Şi urc.
Adun zăpezi.

Albului îi dăruiesc fulgi de glas.
Cu fiecare freamăt creşte
cortina mută a cerurilor.

Într-un sfîrşit, iată, ating vîrful,
caut o clipă de răgaz,
îngenunchez în faţa aurei celeste.

Dar muntele nu-mi dă pace, îmi spune:
m-am rătăcit în tine,
iar acum tu eşti muntele.

Şi dispare într-o străfulgerare,
în hău de pămînt,
în fir de pulbere.

Buimac, rămîn sus, în văzduh,
stea fără nume în teatrul de păpuşi.

(Traducere din limba croată de Andra Radic, revăzută de Luiza Palanciuc)


Iubirea mea este luntre înceată
De vîsle împinsă tot mai departe,
Uşor, către ţărm.

Iubirea mea este lumină ce arde,
Străfulgerare-ncercată de taina
Care ţîşneşte, apoi se pierde în somn.

Pruncul meu este pruncul acesta arzînd
Care opreşte, la ceasul nopţii, umbra de vis.
Lîngă pat, în picioare, Moartea: veghind.

(Traducere din limba germană de Luiza Palanciuc)