Cineaşti mai puţin cunoscuţi - Ziua 9: Elveţia - Portugalia

Acesta va fi, cu scuzele de rigoare, cel mai scurt articol din prima serie de 12, cu trimitere la meciurile din grupe, căci se întâlnesc două ţări nu numai din care n-am văzut nici un film, asta n-ar fi mai mult decât un criteriu conjunctural, valabil numai pentru mine, ci chiar două ţări ale căror cinematografii sunt mai puţin dezvoltate decât ale vecinilor lor Spania, Franţa, Italia şi chiar Germania. În plus, informaţia mea, centrată fatalmente pe cinematecă, e necompetitivă în raport cu a generaţiei următoare.

Propun aşadar două miniaturi de portret: Jean-Stéphane Bron, un tânăr de 39 ani, din Laussane, cu doar 4 filme semnate ca regizor, dar trei dintre ele laureate şi un al patrulea nominalizat, la patru festivaluri de film di patreu zări ale lumii. Ultimul, Fratele meu se însoară, premiat pentru cel mai bun scenariu la festivalul filmului vorbit în franceză de la Namur.

Xavier Ruiz este din Geneva. Este producător, cu studii la Paris, editor, regizor, manager, a lucrat în multe posturi de televiziune elveţiene francofone şi, o vreme, la televiziunea romandă (a patra limbă oficială în Elveţia, afară de germană, franceză şi italiană). Cu un an mai tânăr ca Bron, are deja în palmares 12 filme ca producător, dintre care ultimele două în producţie şi în post-producţie, 9 ca editor şi 4 ca regizor. Dacă Elveţia n-a strălucit secolul trecut în cinemtatografie, iată că apare noul ei val.

Cum se face, oare, că specialiştii spun că Portugalia are o veche tradiţie cinematografică, dar marele public n-a prea auzit decât de spanioli şi de francezi, ca să ne limităm la vecinii mai apropiaţi. Nu mai vorbim de italieni. Ca să nu ne repetăm, deşi despre Manoel de Oliveira, un monument al culturii portugheze s-ar putea scrie încă destul, chiar dacă n-am văzut nici un film al său, propun acum un alt nume: Joăo César Monteiro. Mai puţin longeviv (a murit în 2003, la 69 ani şi o zi!), a făcut doar 22 filme ca regizor, 21 ca actor, 19 ca scenarist şi câte 4 ca editor şi ca producător. Cinci dintre ele au fost premiate la festivaluri internaţionale, dintre care aş menţiona ultimul lui film, făcut în anul morţii: Vai E Vem, laureat cu premiul criticii la Festivalul Internaţional de Film de la Sao Paulo.