FOTBAL CU NASTURI
| Pe-o netedă masă de tenis de masă verde ca iarba (iarba de-acasă!), jucam, lunea, acasă la un amic cu tuleie de barbă, fotbal cu nasturi, joc ce nu cere spirt verde sau plasturi, nici alte balasturi... Jucam de plăcere, - dar nu pe nimic: pe, însă, de ek- semplu, un back (un back, - nu un bec!) sau pe cel mai în formă gaul-keeper: de formă cilindrică plată, - o piesă enormă grea ca de plumb, fostă vechi bumb la o uniformă cu mânecă lată. Apoi, nemaifan al jocului cvasi- uitat, - într-un an de mult prea demult, când oleacă mai cult eram decât azi,-mi dă prin gând (şi exult!) că, masivi şi rigizi, jucătorii frigizi, încântaţi de prea-plinul propriu şi-aparte, aduc, pe departe, cu androginul lui Aristofan. |