Paradoxul Simetriei - Ziua 13: Portugalia - Germania

Hai să inventăm o structură.

Dacă se trasează de exemplu o linie imaginară care să unească punctul cel mai sudic al Portugaliei (la Oceanul Atlantic) cu punctul cel mai nordic al Germaniei (la recea Mare a Nordului) obţinem ipotenuza unui triunghi dreptunghic cu vârful unghiului drept scăldându-se în caldul Mediteranei.

SV versus NE.

Portugalia versus Germania.

Un duet sub formă de ping-pong din colţ în colţ (din corner în corner?). Scăldat de trei Ape Mari. Într-un joc de oblică simetrie. Simetrie? Nimic mai sigur.

O diagonală care dacă ar fi pe scenă ar uni punctul 2 (colţul din faţă - dreapta) cu punctul 6 (colţul din fundul scenei - stânga). Dreapta şi stânga fiind considerate din punctul de vedere al protagoniştilor şi nu cel al spectatorului. Diagonala dreptacilor din codele bărbăteşti ale duetelor (meciuri între două stele?) din baletele clasice. Ştii cum o începi, faimoasa diagonală, dar nu poţi şti cum o vei termina!...

Nimic mai Asimetric decât Simetrica aparenţă a corpului uman. Toţi ştim că mâna dreaptă este cât se poate de diferită de cea stângă. Piciorul de suport al mişcării trăieşte senzaţii cât se poate de diferite de cel care este în aer. Fără să mai vorbim de partea dreaptă (Est?) şi cea stângă (Vest?) a creierului.

Care din ele ar putea primi calificativul de "activă"?

Care cel de "pasivă"?

Care "pozitivă", care "negativă"?

Care (+), care (-)?

Şi una şi cealaltă?

Sau niciuna din ele?

Nu există nimic mai Simetric decât structura unui teren de joc sau cel al unei scene. În fotbal, Simetria iniţială este accentuată şi de faptul că în ciuda diferenţei de ordin cantitativ al dimensiunilor geografice, înfruntarea se face pe baza unei egalităţi de şanse datorită echivalenţei numerice.
De la echipă la echipă.
11 = 11.
11 - 11 = 0.

Nimic însă mai Asimetric şi mai imprevizibil decât rezultatul jocului permanent de reevaluare fulgurantă a traiectoriilor. Echilibrul Simetric al structurii este rupt, sfârtecat, făcut harcea - parcea de către nebunia creatoare a jucătorului şi/sau cea a dansatorului.

Structura de Simetrii exacte se vede neutralizată de Asimetria nebună a jocului sau a coregrafiei. Într-o nebuloasă înlănţuire de paradoxuri.
Structură şi nebunie.

"Structura stadionului sau cea a scenei" versus "Nebunia spectacolului".

Structura "Rozei Vânturilor" versus "Frumuseţea nebună a geografiei".

Amândouă la fel de necesare. De creatoare.

În dans, ca şi în fotbal Simetria structurii iniţiale culminează cu nebunia Asimetriei finale, frustrarea maximă fiind atunci când se prezintă anomalia meciului nul sau la egalitate. Fapt care în coregrafie nu există. Este adevărat că datorită coregrafului rezultatul cantitativ al unui spectacol de dans este cunoscut dinainte de către protagonişti. Nu însă şi cel calitativ. Care depinde de rezultatul unui alt meci. Paralel. Cel dintre artist şi al său public.

---