Poezie - Ziua 13: Portugalia - Germania

Mă aşez la umbra ultimului plop
şi beau! Nu mai ştiu să cînt.
Un om
îşi intră în trup şi dintr-o dată
cade - jivină asemeni ploii, vîntului,
un uterus de pămînt întunecat
sub ultimii copaci.
Beau
vin
iar apoi salivă
iar apoi memoria fructelor pe care le-am mîncat,
mirosul femeilor pe care le-am iubit,
cîtă vreme nu cad,
cîtă vreme lupoaica nu se-arată.
Greierele
nu mai ştie să cînte.
Regii de la Apus ard pămîntul,
regii de la Răsărit ard marea.

(Traducere din limba portugheză de Luiza Palanciuc)


Dormeam
crăpături în pereţi
cuvinte pe care nu îndrăzneam
să le gîndim

tu erai îmbrăcată în rochia de tăcere
eu ascundeam sărutările tale
sub limbă
dormeam
crăpături în pereţi

în vis ochii mei
se rostogoleau şi ne vedeam
părăsindu-ne fără zgomot
dormeam
crăpături în pereţi
cuvinte pe care nu îndrăzneam
să le spunem

(Traducere din limba germană de Luiza Palanciuc)