Maria, ai
să-mi înţelegi sentimentalismele din material. E vorba de pianişti. Noi, şi cei mai mari interpreţi ai lumii universale. Nu
mi-am gândit nici tehnica pianistică, nici maniera interpretativă.
M-am gândit la cum
ne-am cunoscut. În frig, la un concurs de pian ascuns în munţi. Îmi pocnesc falangele (am stat 12 ore împreună în aeroportul din Moscova). Mă închin în faţa auditoriului şi a claviaturii (
Hey Gagarin! este un traseu de 7- la Herculane). Scot din
poignet încă o poveste (păpuşile ruseşti nu beau vodka). Clapele din fildeş se metamorfozează în maşini virtuale de împărtăşit poveşti sacre (în Zona lui Tarkovski e verde şi e pace). Pentru noi şi pentru mentorii noştri în tainele artei pianistice (noroc cu Aeroflotul). Bagheta e sus (cu toţii avem fixaţii). Rusia începe. Cu Rachmaninov...
Nu din elitism ci
dintr-o nevoie de exteriorizare. În mintea exersat focusată se repetă autist o măsură.
Nu-mi iese tehnic.
Crimă şi pedeapsă. Pentru tine sunt
Fraţii Karamazov. Ştiu... că toate sistemele astea politice nu
ne-au putut dezlipi de Rusia, oricât ar fi fost ea de mafioată şi de roşie. Simt puternic vibraţia din corzi. Încă. Chiar dacă improvizaţia şi salvarea propriului Stingl Original din pivniţă
m-au privat de apogee muzicale lipsite de auz şi voce. Concertele şi baletul lor nu
m-au lăsat mult timp să dorm. Nu întelegeam de ce pe unii îi trăzneşte geniul şi pe alţii îi lasă nestigmatizaţi. Rusia e cea mai mare ţară din lume. Să fi avut Rubinstein şi Horowitz loc unul de altul?
În schimb, nu mai e loc de Olanda aici. (...
locul Olandei e unul mic. Să nu-i acordăm mai mult decât ne cer proporţiile geografice şi urechile tăiat-netăiate. Olanda e mică şi plată, dar are cârlige în lumea largă. Are porturi şi canale. Îi are pe Van Gogh şi pe Rembrandt. Când mă gândesc la Olanda, mă gândesc tot timpul la alchimie... fără logică. Mă gândesc la ce a spus o pianistă colegă, când - rasă în cap şi în gânduri - a ajuns la Amsterdam, a prizat zat atatatattaaaaa şi stătea pe jos ruptă şi toată lumea-i zâmbea: "un paradis artificial". În afara sezonului, pe ţărmurile lor e linişte. Fantome. Bărcile clipocesc noapte. Vestul sălbatic - casele străzile barurile îţi dau senzaţii de Good Bad Ugly. Ascultăm radio olandez şi, ah, dj-ii vorbesc peste tot la fel, iar pop-ul e mai globalizat decât globalizarea însăşi. Bunăstare. Gata. Spune înainte despre pianişti.)
Mi-e ciudă. Cu puţin fum şi magie scapi de tracul de scenă. Interpretările se dezgolesc în faţa unui public devorator de orgolii şi nu de sunete. Eşti un executant deviant. Un pianist în Amsterdam trebuie să simtă altfel transpiraţia. Lui
nu-i tremură degetele şi
nu-i curg şiroaie îngheţate pe şira spinării. Zbang!
Mi-a picat un balerin rus în braţe. Trebuie să fie un frig de moarte în Siberia privată de margini.
Omul din subterană spune să fim mai atenţi la clape.
Închei
printr-un reminder.
Ne-am promis în Goa să mergem la Moscova. Pentru arte, oameni care par de pe Marte, dezlipiri de istorii încurcate. Pentru mine, pentru tine şi pentru altfel de materiale. Mai inspirate. Prizate. Nu reprimate. Reprizate...
