Comentariile crainicilor de ieri, pe care le auzeam în engleză, franceză, italiană, ca şi ale unora de acasă mă făceau să mă simt inconfortabil în această lume. Nu se puteau abţine să nu facă şi comentarii politice dincolo de artă şi sport. Desigur, este în educaţia noastră vestică să ne spunem părerea, să venim cu argumente, cu probe, să căutăm Adevărul gol-goluţ. O fi aceasta natura umană? Chinezilor, de exemplu, nu le place controversa, nu au exerciţiul argumentării, ei te conving cu metafore dacă au ceva de spus.
Mă întreb iar, de ce sămânţa controversei e tot timpul în noi? E drept, Jocurile Olimpice au început acolo unde Heraclit spunea că "Războiul e părintele tuturor lucrurilor, a celor văzute şi a celor nevăzute", gândindu-se la cosmos şi la cunoaşterea lumii, poate şi la lupta omului cu sine. Cu siguranţă nu era un îndemn la măcel, căci tot acolo pe timpul întrecerilor sportive războaiele încetau. Confruntările deveneau artă a sublimului uman.
Azi noapte un nou război a început şi au murit oameni care poate voiau să se bucure de acest "interval" de pace, OLIMPIADA. No comment.
La prima oră, unul din "fiii mei", Xioa Xu, practicant de Kung-Fu, îmi trimitea poza cu câştigătoarea româncă a medaliei de aur la judo (Alina Dumitru), ca să mă bucure. Da. Bucuria ei ca un zbor. Ca şi zborul lui pe care îl urmăream nu de mult în universitate. Presa chineză publică această fotografie şi una cu Castelul Peleş alături de tricolor. Aşadar, am început bine. Să sperăm că ne putem abţine de la războaie de orice fel, duse cu arme sau cuvinte. Să facem loc doar confruntărilor sportive.
