LiterNet la 7 ani - LiterNet et moi

(pentru RP)

Se ştie că poarta spre orice grădină secretă este ascunsă, bine ascunsă, imposibil de zărit dacă nu ai ochiul din mijlocul frunţii.

Şi poate atâtea porţi trec pe lângă noi de-a lungul vieţii fără să le recunoaştem, tot atâtea posibilităţi de a găsi drumul, pentru că ce este o grădină secretă altceva decât un drum, mereu un drum. Şi ce bucurie mai mare există decât aceea de a găsi un drum?

Credem că imaginaţia noastră bate realitatea, dar Jules Verne, vizionarul, scos din contextul epocii sale este un bătrânel excentric care foloseşte un gramofon în loc de IPod.

M-am îndepărtat prea tare, era vorba despre mine şi Liternet. Acum 25 de ani mi-am imaginat că oamenii sunt legaţi printr-o conexiune neuronală şi că pot trăi într-o altă realitate, una mentală, în care lucrurile ar fi cumva la fel ca în cea în care "existăm", dar totuşi semnificativ de altfel. Era un vis irealizabil. Scriam în duşmănie scrisori pe hârtie şi nu speram la mai mult, dar când a apărut Internetul (scris aici cu literă mare pentru respect, eternul meu respect) l-am recunoscut din prima clipă. Era ea, legătura mea neuronală a unor minţi electronice legate mult mai profund decât se crede la neuronii mei biologici. O vreme am cutreierat spaţiul acela aşa ca un om închis de multă vreme care şi-a recăpătat libertatea şi vrea doar să se umple de semnificaţia eliberării sale. În primii cinci ani de internet am vorbit doar englezeşte pentru că România era încă foarte "reală", apoi prin ianuarie 2001 (astăzi ştiu, atunci a funcţionat intuiţia) a apărut Poarta... un prieten mi-a dat un petec de hârtie pe care scria o adresă de email prin care am intrat în primul grup românesc din viaţa mea, nadir_latent.

Aşa a început cea mai frumoasă experienţă a vieţii mele, cea mai completă şi cea mai apropiată de visele mele secrete. Prin nadir_latent s-au strecurat în viaţa mea literatura, prietenia pe net, scriitorii, apoi, cumva firesc, de aici a pornit ideea LiterNet-ului, a primelor cărţi în format PDF şi a agendei culturale. LiterNet a pornit la 1 noiembrie 2001 prin două cărţi. Şi începea Liternet-ul şi odată cu el începeam şi eu.

La început au fost editura şi programul cultural al Bucureştiului, pentru că sincer credeam că LiterNet-ul va fi un joc între prieteni. Credeam că vom scrie, publica şi tot noi ne vom citi, ne vom scrie despre piese de teatru şi filme aşa, ca să ştim ce să nu ratăm. Orizontul cititorilor noştri era undeva în spatele prietenilor apropiaţi şi al familiilor noastre. Nu ne imaginam că din plăcerea aceea a noastră, din redacţia - între timp completată miraculos cu alţi prieteni - în care atmosfera era continuu de Crăciun vesel, va ieşi o editură recompensată cot la cot cu marile edituri pe hârtie, un atelier în care vor scrie scriitori adevăraţi, o agendă care va deveni o referinţă în realul cutural.

Îmi aduc aminte de o săptămână în care am avut 900 de cititori... radiam bucurie pentru că, era clar, 900 era mai mare decât suma prietenilor noştri. Apoi am înţeles că toţi cititorii-navigatori erau, de fapt, prieteni. Pentru că despre asta a fost vorba în această aventură mirobolantă: despre prietenie şi abnegaţie. Cuvinte cam pompoase? Poate, dar nouă nu ne e frică de cuvinte pentru că le stăpânim şi le alegem biţi potriviţi ca să se arate în toată splendoarea lor. Splendoarea cuvintelor nu în iarbă reală ci în reţeaua aceasta ireal de reală unde cu toţii ne-am rătăcit doar ca să ne găsim mai bine.

Într-o zi eu am abandonat, era oboseală, una adevărată, palpabilă. Pierdusem poate şi ceva din inocenţa începutului. Nu mai simţeam. Aşa am plecat. Au rămas doar câţiva, puţini, foarte curajoşi care au continuat, evident Răzvan şi Gus, dar şi rim sau Mihaela, ei au făcut posibilă continuarea poveştii, pentru că există o continuare pe care o simt de ceva timp. Crezusem că s-a terminat dar, se pare, nu ştiam adâncimea reală a acestui loc ireal.

Mă întorc la LiterNet azi, unde constat cu bucurie că o găsesc şio pe Geta, doamna virgulă, pentru că ştiu că avem nevoie unul de celălalt şi pentru că acestă iubire trece orice obstacol. O iubire în care are sens a da inainte de a primi.

V-am spus cum a început Liternet-ul. Evident acum, din ce în ce mai evident, că nu are sfârşit. Aşa că termin cu: În curând la Editura LiterNet...

delia şi razvan (unul a scris unul a fost de acord:))