Liternet la 7 ani - LiterNet mi-e literă de căpătîi

Multe ore de e-mailuri mai tîrziu, înainte ca noaptea să ne strîngă în braţe, factorul executiv, nenăscător de idei, naşte o idee: remember personal, al prezenţilor (şi absenţilor) schimbători de mesaje, în trei puncte şi pasaj la acte:

(i) scurta istorie a legăturii cu portalul, de la cunoştinţa cu el pînă azi;
(ii) un răspuns personal la întrebarea dacă 7 ani e o vîrstă ce ar încheia un ciclu, ca cei 7 ani de acasă, sau nu, cu un minimum de argumente
(iii) ce aşteaptă/speră fiecare de la întreprinderea comună în "cei 7 ani de afară", adică următorii 7;
(iv) cel mai semnificativ moment din istoria LiterNet - pentru subiectivul fiecăruia.


Liber la modificarea punctelor.
Nu mai puţin de juma ' de pagină.
Termen - pînă vineri seara.


Zbang!

Moment de singurătate şi tăcere în faţa ecranului de unde pleacă mesajele semnate G. Mîinile se cuminţesc, degetele nu mai aleargă nebune pe clavier, gata să nască un rîs nebun printre cuvinte.

Ce-l apucă, Dumnezeule, să nască astfel de idei, cînd el trebuie să fie eficace doar ca "factor executiv"?! Cum crede el c-o să debalez eu o istorie atît de intimă, o istorie de 7 ani, aşa... la comandă şi, mai ales, pînă vineri?! Cum crede el c-o s-ajung să-mi adun toţi aceşti 7 ani - nopţi şi zile de haihui fericit - în cîteva zile, în cîteva cuvinte, în juma' de pagină?! Cum crede el c-o să mă pot denuda de ceea ce-mi ţine cald, cînd depărtarea de acasă se reduce graţie unui ecran, graţie unor pagini virtuale, dar atît de reale ochilor mei?! Nooon, mon cher R2, tu n'auras pas ma nudité d'âme! Nu! O să ai doar cîteva cuvinte, juma' de pagină, care îţi vor spune la urechea stîngă/ochiul drept că LiterNet mi-e literă de căpătîi, de evanghelie, quoi! chiar dacă am fost un pic rătăcitoare, între timp), din ziua în care I. mi-a propus să fac un tur, să văd cum şi ce, dacă mi-ar place să înşir virgule ca mărgăritare pe unde, uneori, lipsesc. N-am zis nu! Împărăţia cuvintelor îmi deschidea braţele. Cuvintele astea, ale noastre, de-acasă, îmi lipseau... Era ca şi cum năşteam din nou într-o limbă: limba noastră. Limba noastră pe care o redescopeream de la distanţă, în paginile afişate înaintea ochilor, pe un ecran. Click! şi filele zburau... imaginile apăreau. Ştii tu, mon cher R2, cîtă dragoste poate conţine un cuvînt citit de departe, de foarte departe, în limba celor 7 ani de acasă, cînd aceasta e tăcută în jurul tău?! Cîtă prezenţă pot aduce cuvintele care valsează în faţa ochilor, noaptea, cînd singurătatea cade ca o cortină grea, într-o altă casă, departe?! Cîtă onoare-ţi atinge sufletul, cînd un autor cunoscut/necunoscut îţi confie un text, te face garantul creaţiei sale?!

Ştii, mon cher R2, ştii, un pic... Şi cum vrei să spun toate 'ceste mici nimicuri în juma' de pagină, şi pînă vineri?! Cînd, în 5 ani (LiterNet-ul face 7; eu, numai 5 cu el!) şi mii de mesaje, n-am ajuns decît să vă strecor cîteva perle printre cîteva cuvinte?! Ştii, din ziua în care ne-am aplecat amîndoi asupra unui text - primul, care a marcat venirea mea acasă, pe poarta LiterNet-ului, primul semnificativ pentru mine: La 90. Altele au urmat. Şi altele vor urma.

Şapte... 7... O cifră care pune capăt unui ciclu deschizînd un altul?! Nu ştiu... îmi place să cred că vîrsta nu contează, că timpul ce trece ne lasă în urma-i cele bune, spre care revenim cu acea nevoie de a ne simţi înrădăcinaţi.

Şapte... 7... O multitudine de simboluri pentru o singură cifră. Wikipedia mi le înşiră toate; de la a şaptea zi, în care Bunul Dumnezeu, văzînd că tot ce clădise pe baza CUVÎNTULUI era bun, se-aşează la poalele cerului şi contemplează, pînă la chestia cu... "l'âge de la raison", survolînd minunile lumii. Şi cum "la raison" îmi lipseşte, cîteodată, ochii-mi fură agăţaţi într-o singură frază: "Prefixul sistemului internaţional pentru 10007 este zetta (Z) şi pentru inversul său, zepto (z)". Habar n-am de sistemul internaţional, de cifre şi de puterile lor... Păstrez doar prefixul ce-mi grăieşte într-un limbaj cunoscut doar de noi, ca o semnătură cadou. Şi las o mie de gînduri, cu puterea lor, să plece spre voi şi spre cei care fac posibilă aventura LiterNet: autori, critici, fotografi, cititori, cunoscuţi, necunoscuţi...


Există o zi pe an... LA MULŢI ANI, LiterNet!