Labirintul
gesturile noastre moi, lente şi sedentare
mişcările noastre moşcăite...
fantasmele care ne cos sufletele cu acelaşi fir
coşmarurile care ni le destramă în aceleaşi spaime
dorul care ni le leagănă în aceleaşi cuvinte
bătăile inimii noastre sincronizate în andante şi allegro
niciodată în moderato cantabile
toate alcătuiesc geometria secretă a unui labirint
din care n-aş vrea să ies niciodată
Stafia
Nu s-a întâmplat nimic
S-a trântit o fereastră
Nu e nimeni aici
Doar Frica
măsurându-ne umbrele, numărându-ne clipele
0 comentarii
Arhiva rubricii
când eram mic, visam să fiu și mai mic, Ioan Es. PopDiphylleia grayi, Ruxandra CesereanuDescântec, Simona PopescuFiul risipitor, Gabriele Tinti, traducere de Ioana IeronimSamuel, Mariana MarinToate articolele din această rubricăRubricile categoriei
Poezia săptămâniiNichita StănescuDiscursuriTranslatioPictografiiEpistole indiscreteCrime perfecte (în La minor)Legile HazarduluiPublicitate