Povestitorii de la Şosea, lecturi publice la MŢR:
Radu Cosaşu stă la cîţiva centimetri de microfon, citind. "Proust n-a primit şi n-a trimis niciodată un e-mail". Sacadat. "Rembrandt n-a văzut niciun film." Din nou. "Eminescu n-a ajuns vreodată pe Lună".
În spatele sălii de lectură, Cristian Ţopescu zîmbeşte. Marina Constantinescu se apropie de fiul ei, Luca, dar e o îmbrăţişare neterminată. Se opreşte şi priveşte în jos, către masa din faţă. Oamenii din jur freamătă şi, din cînd în cînd - rar, dar puternic - răspîndesc rîsete.
***
După ce termină de citit, le răspunde celor din public."Ce părere aveţi despre suprimarea tricoului cu numărul 10 de la Naţională?"
"În sfîrşit o întrebare!", îi simţi bucuria în voce. Începe să povestească despre fotbal:
"E o prostie să se retragă tricoul cu numărul 10. Jucăm prost... cred că trebuie să aşteptăm să vină din nou şapte vaci grase." Pauză. "Scrie şi la Biblie!".
Apoi: "Domnul Ţopescu, care e în sală, ştie asta."
Se uită înspre capătul sălii, căutând. "Când te-ai lăsat de fotbal prima data?" Cristian Ţopescu zâmbeşte din nou. N-are microfon, aşa că ridică palmele şi le face pîlnie în jurul gurii:
"În '83". (Fiindcă avusese curajul să spună public că fotbaliştii români ar trebui să joace şi în afară.)
Între timp, ajunge şi microfonul, dar Ţopescu nu vrea să vorbească mai mult. Se mulţumeşte să închidă cu un alt zâmbet - şi ochii înguşti se contractă a nostalgie sub presiunea obrajilor, apoi se destind, se încălzesc cu drag.
***
Săptămîna trecută, la terasa UNITER, Radu Cosaşu se aşezase de cinci minute la masă. După cîteva vorbe blînde ca să deschidă conversaţia, a făcut o pauză (cît să se retragă, înlăuntrul nostru, un ocean de gînduri) şi a spus:"Ştiţi, eu mi-am scris epitaful." Face un semn în aer. "Aici este..." - fără să-şi pronunţe numele - "cel care a vrut să devină cronicar sportiv. Şi a fost." Privirea i se duce undeva înainte. "Restul, cărţile, cronicile... sînt ciubucuri."
***
Miercuri seară, cînd toată presă dezbătea căderea Guvernului şi aştepta declaraţiile lui Băsescu, cîţiva zeci de oameni îl ascultau pe Radu Cosaşu spunînd că a fi "extremist de centru" a fost o glumă. Că a fi "dezangajat" - cu rîsete, multe rîsete - poate fi interpretat, astăzi, ca fiind pro sau contra Băsescu. Cîţiva zeci de oameni îl priveau. Şi ar fi vrut să nu mai "cadă" cortina.