Cînd zic tendinţe, they mean business, nu că "roşul e noul negru" sau "lungimea fustelor în vara 2004 va fi...". Ce ziceţi de un automat de ţigări care vinde... artă? Sau de serialul preferat pe care îl poţi urmări de pe telefonul tău mobil? OK, unele idei par (sau sînt) cam deplasate, dar toate te ajută să înţelegi cît de repede se schimbă lumea din jurul tău. Şi cine putea să surprindă şi să prezică aceste schimbări radicale decît unul ca Reinier Evers, fondatorul Trendwatching.com, care are 33 de ani şi se ocupă de trend watching din 1995?...
Iată doar cîteva din tendinţele propuse lunar de Trendwatching.com:
- Contra-Googling
- Gravanitatea
- Masclusivitatea
- Home-trotting
Contra-Googling
"Googling" (verb care înseamnă a verifica o persoană pe Internet prin intermediul motorului de căutare cu acelaşi nume) a ajuns deja o artă. La început oamenii erau "Googled" înaintea unui rendez-vous amoros aranjat şi el prin Internet sau pentru a li se verifica datele din CV. Dar, cum consumatorii îşi dezvăluie cele mai intime detalii despre ei pe Internet, Google are la îndemînă o bază de date de dimensiuni nebănuite care ar face să saliveze orice companie care ar vrea să-ţi vîndă ceva. Ce?... Orice.
Cel mai bun loc de a începe cercetările sînt jurnalurile online, blog-urile. Cam 3 milioane, pînă una alta... Sau CV-urile postate online: toate detaliile de contact, carieră în ordine cronologică, stare civilă, "obiective profesionale şi personale"...
Aşadar, în loc să Google-uim noi produsele sau serviciile pe care le căutam, ne Google-uiesc ei pe noi... Exemplu: un hotel din Los Angeles îşi Google-uieşte oaspeţii încercînd să le personalizeze serviciile în funcţie de preferinţele acestora. La prima vedere, sună bine, pentru că rezultatul e un serviciu mai bun pentru mine, un serviciu pe care eu l-am ales. Pe de altă parte, nu poţi să nu te gîndeşti la abuzuri, la companii care încep să scaneze blog-urile la întîmplare şi să-i contacteze pe autori pentru a le face "oferte pe care nu le pot refuza"... Chestia are deja un nume: se cheamă spam.
Gravanitatea
Andy Warhol ne-a prezis deja că în viitor fiecare vom avea "15 minute de faimă". Doar că lumea nu mai are răbdare să aştepte. Dacă nu nemurirea, măcar să fie băgaţi în seamă... Fie că scriu blog-uri, îşi pun numere de maşină personalizate sau se înscriu la Big Brother şi alte reality show-uri, oamenii îşi pun fie numele, fie faţa - într-un cuvînt, marca - la vedere. Graffiti se întîlneşte cu vanitatea pentru a forma gravanitatea (Gravanity în original): o întreagă industrie care serveşte nevoia oamenilor de a "lăsa ceva în urmă". Ce?... Orice.
Poşta canadiană (printre altele) a înţeles acest lucru foarte repede: noul lor serviciu pare a fi culmea gravanităţii - timbrele personalizate. Le trimiţi o fotografie şi în cîteva zile ai timbrele cu poza de la nuntă, sau cu ăla micu în pielea goală pe cuvertură, sau... Totul pentru numai un dolar bucata (dublu faţă de cît costă timbrele obişnuite).
Alte exemple: MyOwnLabels.com - unde îţi comanzi etichetele personalizate, fie că te pregăteşti de nuntă, ai o podgorie sau copiezi CD-uri pirat (hm...). Sau Be a Bag. Cum adică?... Uite aşa:
Be a Bag a început ca o iniţiativă de caritate care a imprimat feţele cîtorva celebrităţi (în exemplele noastre o Claudia Schiffer cînd era mică) pe poşete şi care s-a transformat într-o afacere extrem de profitabilă, dat fiind că o geanta din-asta costă cîteva sute de lire sterline.
Masclusivitatea
Pe măsură ce consumatorul de azi are acces la mai multe produse şi servicii de calitate, pe atît devine mai pretenţios, vrea să se distingă mai mult de restul lumii şi să beneficieze de avantaje care nu sînt la îndemîna oricui.
Această "exclusivitate pentru mase" - masclusivitatea, care va să zică - devine din ce în ce mai importantă în zilele noastre, cînd respectul şi privilegiile nu se mai găsesc la orice colţ de stradă.
Exemple? Gîrlă. Singapore Airlines planifică pentru anul viitor curse către SUA care au numai clasa întîi şi business. Tranziţia între două saloane de business class din aeroporturi tocmai a devenit mai uşoară!
Sony a introdus în SUA marca sa exclusivă de electronice, Qualia. Nu mă pot abţine să nu citez din comunicatul de presă: "derived from the Latin 'qualia' which means quality, this is a Sony global movement aiming to touch people's hearts and to evoke strong emotional value with products and services that go beyond the boundaries of manufacturing and design excellence." Un televizor Qualia cu diagonala de 90 cm costă cam 11.000 USD. Mişcarea celor de la Sony îmi aduce aminte de Mercedes, care şi-ar putea promova marca de limuzine Maybach sub sloganul "dacă întrebi ce e, probabil că nu ţi-o poţi permite"...
Şi, în fine dar nu în cele din urmă, mai sînt şi "ediţiile limitate" ale diverselor produse, de la pantofi Puma la autoturisme Mini Cooper.
Home-trotting
După SUA şi Canada, tot mai multe ţări europene, precum Germania, Olanda, Elveţia, Suedia sau Marea Britanie, au peste 10% din populaţie născută în afara graniţelor. Toţi aceşti imigranţi contribuie într-o măsură mai mică sau mai mare la nişte societăţi care devin multietnice şi multiculturale, dar asta nu înseamnă însă că şi uită de unde au plecat. Ba chiar unii, home-trotterii, nu scăpă nici o ocazie de a-şi vizita ţara de unde provin. Acest du-te vino a devenit chiar un ritual păstrat cu sfinţenie de unii home-trotteri şi acest trafic nu mai poate fi ignorat în lumea de azi.
Argumentele care susţin această tendinţă abundă. În primul rînd, publicul-ţintă este extrem de numeros: guvernul indian estimează că 20 de milioane de indieni trăiesc în afara Indiei, diaspora australiană de la Londra numără peste 300.000 de membri, iar în Canada trăiesc peste 100.000 de români. În al doilea rînd, transportul aerian este acum la îndemîna tuturor, odată cu înflorirea liniilor aeriene "fără fiţe" şi a curselor charter. Mai apoi, comunicaţiile electronice şi preţul scăzut al convorbirilor telefonice internaţionale, apariţia canalelor TV "etnice" - fie ele pe cablu sau pe satelit -, toate acestea îi fac pe oameni să se simtă mai aproape de locul de baştină.
Se pare că Londra este capitala home-trotterilor din întreaga lume: The Economist spune că aici se stabilesc, mai mult sau mai puţin temporar, mai mulţi străini decît la New York, Los Angeles, Toronto, sau oriunde altundeva. De aici, un trafic internaţional enorm înspre şi dinspre acest furnicar multinaţional şi niveluri astronomice ale chiriilor. Chiar şi aşa, mulţi îşi permit "să facă naveta" în ţara natală o dată la cîteva luni. Şi să nu uităm comerţul cu... amănunte: suedezii din Canada poftesc la bomboanele Dumle, ruşii din State se dau în vînt după vinurile gruzine, iar românii de pretutindeni, ce să mai vorbim - vedei povestea cu Fanta... Western Union şi alţii asemenea o duc de minune în astfel de metropole. La fel şi magazinele virtuale care livrează marfă din ţările natale.
* * *
Şi uite-aşa trendwatching devine astfel trendfeeling, pentru că nu mai e de ajuns doar să priveşti, indiferent cît de vigilent ai fi.
(Toronto, 3 decembrie 2003)
PS: Mulţumiri pentru pont Domniţei, o prietenă dragă şi o home-trotteră de vază.