Handbaliştii pot profita de pasa nepopulară a "tricolorilor".
Iată că există un Mondial cu români! Cel de handbal masculin. Nici nu se putea o veste mai bună acum, cînd începeam să ne ataşăm periculos de mult de leii domesticiţi din Camerun, de micuţa Slovenie, de profilul de bunic al lui Morten Olsen şi de alte suveniruri din vremurile cînd contam în fotbal.
Noroc cu această victorie în livada cu vişini din Cehov! (nota LiterNet: la handbal masculin România a învins Rusia în deplasare, după ce pierduse acasă, şi s-a calificat la Campionatul Mondial). Nu mai e nevoie să ne imaginăm semifinala pe care aproape am jucat-o cu Brazilia. Şi nu mai e nici un risc să devenim fanii Serbiei, în lipsa altor tipare eroice.
Să ne bucurăm şi să-i felicităm pe băieţii noştri care vor vedea Mondialul din teren, nu din fotoliu. "Merităm mai multă atenţie decît fotbalul!", a spus Alin Şania, după meci. E gustul amar pe care-l încearcă, la succes, şi campionii din gimnastică, atletism, canotaj, judo. În sport, la fel ca peste tot, atenţia nu se acordă pe merit, atenţia se captează. Şi se menţine trează, prin continuitate în rezultate.
Nu e cazul ca Şania şi colegii lui să dezarmeze. Fotbalul e fotbal, mai mult decît un sport, fenomen, industrie, fantasmă colectivă etc, dar poate fi întrecut în popularitate. Nu e imposibil!
Există şi dovezi istorice în privinţa asta. "Merităm şi noi atenţie, nu numai handbaliştii!", s-ar fi plîns fotbaliştii din România, acum 30 de ani, cînd sportul-rege se juca în şapte. Nu e nevoie de noi titluri mondiale pentru ca românii să creadă iar în handbal. E nevoie doar de obişnuinţă.
Fotbaliştii ne-au dezvăţat de minuni, handbaliştii trebuie să ne reînveţe cu reveniri ca în play-off-ul cu Rusia. Avem deja format reflexul să le ţinem pumnii fetelor în finale de Ligă şi de Mondial. Ne vom obişnui şi cu prezenţa băieţilor la turneele finale. Este a doua participare consecutivă, dar încă nu s-a scuturat tot praful depus în cei 14 ani de absenţă.
Restul - infrastructura, promovarea - depinde de Federaţie. Doar rezultatele, singure, nu ajung pentru a relua tradiţia unui sport iubit de la kilometrul zero pînă în ultimul cătun.
"Merităm mai multă atenţie decît baschetul!", ar putea spune fotbaliştii din "naţionala" SUA, prezenţi la una dintre cele mai mediatizate competiţii de pe Glob. Şi chiar au obţinut mai multă atenţie: audienţa la Anglia - SUA (17,1 milioane de telespectatori) a întrecut audienţa medie a meciurilor din finala NBA (16,4 milioane). De ce? Printre altele, explica în Time un fost şef de la CBS, "iubitorii de sport sînt mai sofisticaţi ca niciodată".
Dacă americanii pot să se uite la fotbal în loc de baschet, şi românii pot lăsa fotbalul pentru handbal. Doar n-om fi chiar atît de sofisticaţi, încît să stăm pe gînduri între o "naţională" care te face să speri şi una care te face să disperi.