Cîteodată, e mai ales al meu. Uneori, e mai ales al mamei, sau al lui tata. Dar în permanenţă e cîinele Anei.
Astăzi însă, Tom e numai al meu. Aşa am decretat. Şi l-am luat la o discuţie:
Eu: Ce crezi tu despre mine?
El: Numai lucruri bune.
Eu: Detaliază.
El: Ham-ham.
Eu: Mă iubeşti?
El: Dar tu?
Eu: Eu am întrebat prima.
El: Da, ham.
Eu: Şi eu pe tine.
El: Dar tu, ce părere ai despre mine?
Eu: Eu am întrebat prima. Detaliază.
El: Hmmmm... adică haaaammmm... cred că eşti răsfăţată şi că ăsta nu-i un lucru rău. Pentru că dintre toţi ai noştri, care şi ei sînt răsfăţaţi, eu sînt cel mai cel. Mai cred că citeşti prea mult. Bunica ta ţi-a spus de nenumărate ori că cititul prea mult prosteşte... Haaaammm.... Să vedem ce mai cred eu despre tine... Cred că eşti drăguţă, simpatică şi de treabă. Cel puţin cu mine. Cu alţii nu ştiu cum eşti. Sper că eşti rea cu ticăloşii. Dacă ai vreo problemă cu careva vreodată, un cuvînt de-al tău - şi-l sfîşii.
Eu: Ei, nu-i nevoie să te înjoseşti... mă descurc singură.
El: Pentru tine ce nu fac eu...
(Se întinde şi-mi face semn să-l scarpin pe burtă.)
Eu: Hai că te răsfeţi. Du-te la mama, precis are chef să vă jucaţi.
El: Nu, eu stau cu tine. Am o părere foarte bună despre tine azi, aşa că profită cît mai ai timp!
Eu: Azi?! Cum adică, azi?! Eu te-am întrebat ce crezi despre mine în general. Nu... azi.
El: Ham.
Eu: Nici un ham. Te rog să-mi spui dacă-ţi place să fii cîinele meu sau nu.
El: (Se întinde din nou şi-mi face semn să-l scarpin pe burtă.)
Eu: Ahaaaaa, şmechere, trebuie să plătesc ca să mă placi. Biiineee... fie. (Îl scarpin.)
El: Da, da, da, îmi place foarte mult să fiu cîinele tău.
Eu: Ştiam eu că dacă plătesc, mă placi. Eşti un porc. Un porc de cîine, vreau să zic.
El: Groh.
Eu: Mai vrei să ştii şi ce cred eu despre tine?
El: Păi tocmai mi-ai spus.
Eu: Ei, am glumit, n-am vorbit serios. Nu cred că eşti de-adevăratelea un porc.
El: Cum spuneam, groh.
Eu: Ţie-ţi place să fii porc?
El: Porc de cîine.
Eu: Thomas Cadariu, te rog să te potoleşti şi să te porţi frumos. Spune-mi mai bine ce altceva mai crezi despre mine.
El: Cred că-ţi plac inorogii carismatici şi zborurile de copite încinse pe tabla proaspăt vopsită.
Eu: Tom! Eu nu mi-am bătut joc de tine!
El: Ei, nu! Păi nu m-ai făcut porc de cîine?
Eu: Aia a fost o glumă.
El: Proastă. O glumă proastă.
Eu: Bine, îmi retrag cuvintele.
El: Aşa să faci.
Eu: Mai spune-mi...
El: Ai ochi frumoşi, ai parfumuri bune, şi-mi plac şi prietenii tăi. Părerea mea despre tine este favorabilă, atîta timp cît mă scarpini (îmi face semn să-l scarpin pe spate), mă plimbi şi mă hrăneşti. Mă bucur că nici ţie nu-ţi plac pisicile. Mă distrezi foarte tare cînd îmi faci baie, pentru că te umpli şi tu de şampon.
Eu: Dar nu vrei, totuşi, să ştii şi ce cred eu despre tine?
El: Ştiu exact ce crezi tu despre mine. Crezi că sînt cel mai minunat cîine din lume.
Eu: Încrezutule.
El (aparte): Iar începe...
Mi-ar plăcea să vă povestesc toată discuţia, din care a reieşit pînă la urmă că sînt cea mai bună stăpînă din lume (oricum n-aş recunoaşte dacă ar fi reieşit cumva altceva), dar nu mai am timp.
Deşi m-am aşezat abia de cîteva minute să scriu acest text, căci am deadline pentru LiterNet, Tom sare şi scheaună că vrea să fie plimbat. Aşadar, vă las acum şi vă ofer spre contemplare o fotografie:
