Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Atelier LiterNet  Sageata  Eseu  Sageata  Cronica insolită

Un plagiat şi o poveste cu scriitori fantomă în Franţa


Matei Vişniec

22.01.2011
RFI România, ianuarie 2011
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Articolul anterior din rubrică
Articolul urmator din rubrică
Poate că această afacere de plagiat n-ar fi fost atît de mediatizată dacă în centrul ei nu s-ar fi aflat o vedetă mediatică: este vorba de Patrick Poivre d\'Arvor care a prezentat, timp de 21 de ani, jurnalul de la ora 20 pe canalul de televiziune francez cu cea mai mare audienţă, TF1.  De un an de zile Patrick Poivre d\'Arvor (sau PPDA cum i se mai spune în Franţa) nu mai este principala vedetă la TF1, dar numele său are încă rezonanţă şi este încă popular. El a publicat anul trecut un roman, este coautorul unor eseuri, a redactat mai multe prefeţe şi continuă să fie prezent pe micul ecran în cadrul unei emisiuni a canalului de televiziune France 5.

Şi mai mult ca sigur că Editura Arthaud, care i-a cerut lui PPDA să scrie o biografie a lui Hemnigway, s-a bazat pe aceste "date mediatice". Apariţia acestei biografii, chiar în anul în care se împlinesc 50 de ani de la moartea marelui romancier, o biografie scrisă de un om cu atîta faimă precum PPDA urma deci să fie şi ea o lovitură mediatică. Numai că, iată, în momentul în care primele semnale ale cărţii au fost trimise primelor reviste şi primilor critici, a explodat această altă şi nedorită bombă mediatică: revista l\'Express a descoperit că o sută de pagini din biografia lui PPDA sunt... plagiate, altfel spus copiate aproape cuvînt cu cuvînt dintr-o altă biografie, scrisă de un american,  Peter Griffin.
 

Adevărul este însă că atît de mediaticul PPDA a căzut... de fazan. În culisele literare din Franţa toată lumea rîde de această afacere pentru că Patrick Poivre d\'Arvor a fost de fapt trădat de "negrul" său. Să explicăm însă ce înseamnă, în argoul editorial şi literar francez "un negru": înseamnă un scriitor fantomă care scrie pentru un semnatar celebru. Această practică este de altfel cunoscută de cînd au apărut pe lume scriitorii. Cînd un autor de biografii, de exemplu, devine prea prolix, el este bănuit imediat că are în spate unul sau mai mulţi "negri" care adună materialul respectiv, întocmesc fişe, fac munca de cercetare, urmînd ca "maestrul" să-şi pună doar amprenta stilistică pe lucrare şi să semneze cu numele său sonor.
 

În lumea literară franceză se cam ştie cine lucrează "cu negri" şi cine nu. În urmă cu cîţiva ani a apărut un film care i-a deconcertat pe mulţi iubitori ai lui Alexandre Dumas. Pentru că publicul a aflat, cu stupoare, că autorul celor Trei muşchetari scria şi el cu "negri" şi că de fapt în umbra acestui roman celebru în toată lumea se mai află un autor, un autor "fantomă", al cărui nume este Auguste Maquet.
 

Această practică a utilizării "negrilor" în viaţa literară a devenit chiar şi subiect de roman. Ea este satirizată, de exemplu, de Bruno Tessarech într-o carte intitulată, metaforic, Maşina de scris. "Meseria de negru", spune el, "constă în a le da idei proştilor şi a le furniza un stil impotenţilor".
 

Uneori însă "negrii" înşişi ies din tăcere şi povestesc cum scriu pentru diverşi autori care îi plătesc (uneori chiar foarte bine) pentru această muncă. Virginie Michelet este, de exemplu, "autoarea fantomă" a peste 15 cărţi şi declară pentru Agenţia France Presse: "Există oameni care au idei, dar care nu au timp să scrie. Atunci noi, scriitorii fantomă, punem carne în jurul unui schelet".
 

Unii autori de memorii, mai ales cînd au şi statut de vedete politice sau sportive, recunosc deschis că îşi scriu respectivele pagini cu ajutorul unor "colaboratori". Recent, fostul preşedinte francez Jacques Chirac şi-a publicat un prim volum de memorii dar numele "coautorului", Jean-Luc Barrée, figurează în carte. Zidane, mare vedetă fotbalistică, şi-a povestit şi el aventura sportivă cu ajutorul unui anume Dan Franck.
 

Există şi cazul unor "negri" care devin la un moment dat ei înşişi scriitori importanţi. Sau unii scriitori importanţi recunosc la un moment dat că au făcut şi muncă de "negri" (cum e cazul cu Patrick Rambaud sau Eric Orsenna).
 

Revenind însă la scandalul de plagiat în care este implicat Patrick Poivre d\'Arvor, putem spune că angajarea unor "scriitori fantomă" implică şi nişte riscuri. Un "negru" prea grăbit sau cu o conştiinţă profesională mai puţin dezvoltată îl poate deservi pe un "maestru" şi-l poate implica şi în scandaluri neplăcute, chiar penibile... Între timp editura Arthaud, care publică deci biografia Hemingway semnată de PPDA, a schimbat macazul, a retras exemplarele de semnal pe care le-a declarat "exemplare de lucru care nu aveau caracter definitiv", şi-a cerut chiar şi scuze pentru "graba" şi "neglijenţa" sa. Sunt aşteptate acum pe piaţă "exemplarele" bune ale biografiei, fără paginile plagiate. Această afacere riscă totuşi să lase nişte urme, în orice caz reputaţia lui PPDA are de suferit.

Articolul anterior din rubrică
Toate articolele din rubrică
Articolul urmator din rubrică




0 comentarii

Spacer Spacer