Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Atelier LiterNet  Sageata  Revista presei  Sageata  Citind Suplimentul de cultură

Opera care a pus capăt unui mandat promiţător


Autori diverşi

09.05.2016
Suplimentul de cultură, mai 2016
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Articolul anterior din rubrică
Articolul urmator din rubrică
Actualitate

Corina Şuteu, noul ministru al Culturii. Vlad Alexandrescu, demis - Opera care a pus capăt unui mandat promiţător
de Eli Bădică
De la începutul lunii aprilie, scandalurile repetate de la Opera Naţională Bucureşti (ONB) au căpătat o intensitate din ce în ce mai mare şi au adus prejudicii de imagine atât instituţiei, cât şi ministrului Culturii în funcţie până de curând, Vlad Alexandrescu. E dificil să descâlceşti firele din spatele tuturor disensiunilor, însă vă propunem o trecere în revistă a conflictelor care au culminat cu demiterea ministrului - cel care arătase în doar câteva luni o deschidere fără precedent în privinţa dialogului şi care promitea, inclusiv la nivel legislativ, o reformă a domeniului cultural. A fost pentru prima oară în istoria postdecembristă când schimbarea unui ministru al Culturii a constituit temă de breaking news şi a polarizat opiniile în rândul lumii artistice.
Citiţi întregul articol...

Regizorul Cristian Mungiu: "Să nu fim obsedaţi de premii. Nu mergem la Jocurile Olimpice"
de Iulia Blaga
Bacalaureat marchează o premieră pentru Festivalul de la Cannes (11-22 mai 2016). Cred că e, dacă nu prima dată, cel puţin una dintre puţinele dăţi când un film est-european (nu vorbim de blockbusterele americane) se lansează concomitent pe Croazetă şi în săli. Pentru început, în sălile de acasă - în 19 mai 2016 el urmând să fie văzut în acelaşi timp de juriul şi invitaţii premierei oficiale, precum şi de publicul Sălii Palatului din Bucureşti. Filmul, o coproducţie Romania-Franţa-Belgia, a început să fie vândut în aproximativ 20 de teritorii pe baza scenariului şi înainte să intre în producţie încă de anul trecut, la Cannes. Cristian Mungiu speră prin această lansare inedită să-i determine pe spectatorii români să vină în număr mare la cinema. Şi subiectul e o invitaţie implicită, filmul tratând în mic, la nivel familial, o preocupare naţională - şcoala şi educaţia. Mai jos, Cristian Mungiu vorbeşte despre emoţia celui mai important festival de film din lume, dar spune că nu se vede luând-o pe urmele lui Ken Loach, unul dintre veteranii festivalului.
Citiţi întregul articol...

Interviu

Scriitoarea Lidija Dimkovska despre cultura română şi pasiunea de a povesti: "Albul şi negrul sunt culorile României. O lume nefericită, dar mulţumită în acelaşi timp"
de Elena Vlădăreanu
Am citit prima oară poeziile Lidijei Dimkovska la începutul anilor 2000, când eu nici măcar nu mă apucasem să scriu (serios), şi au avut un efect uriaş asupra mea. O mai vedeam pe Lidija pe la câte un cenaclu sau eveniment literar, dar niciodată nu am îndrăznit să-i vorbesc, deşi mi-aş fi dorit. Cincisprezece ani mai târziu, ne-am întâlnit la Bucureşti pentru un poem scris de 40 de poeţi despre Capitală (eveniment în pregătirea candidaturii Bucureştiului la titlul de Capitală Culturală Europeană). Lidija Dimkovska locuieşte în Slovenia, a început să scrie proză şi este deja foarte cunoscută în Europa. Cel mai recent roman al său, Viaţa de rezervă, publicat în 2009, a primit Premiul Uniunii Europene pentru Literatură. În perioada 21-23 octombrie 2015, Lidija Dimkovska a fost prezentă la Timişoara pentru a participa la Festivalul Internaţional de Literatură.
Citiţi întregul articol...

Carte

Hai-hui feroviar
de Codruţ Constantinescu
Dacă îţi plac călătoriile (şi cui nu-i plac?) nu ai cum să nu te îndrăgosteşti de cărţile lui Paul Theroux, în care autorul îmbină de minune călătoria cu înţelegerea timpului/istoriei, locurilor şi, mai ales, a oamenilor pe lângă care trece. După succesul volumului Bazarul pe roţi (Polirom, 2015), care condensează o călătorie de patru luni derulată în 1973, Theroux îşi propune, după treizeci şi trei de ani, să calce pe propriile urme pentru a observa schimbările. Şi, har Domnului, câte schimbări nu au avut loc în lume în ultimele trei-patru decenii! "Una dintre lecţiile acestor două călătorii a fost să înţeleg că prima dată fusesem un călător aprig, dar cu toate acestea ştiam că nu a fost vorba atât despre rezistenţa mea, cât mai ales despre disperarea de a face din călătorie un lucru rodnic."
Citiţi întregul articol...

Opinii:

Culegătorul de harfe

Inepuizabilele resurse ale literaturii ruse
de Andrei Crăciun
Aţi auzit de Gaito Gazdanov? El a scris, în exil, mai multe capodopere. Ele au fost redescoperite după şaptezeci de ani. Ele sunt eterne. Extraordinară soartă a mai avut şi Gaito Gazdanov! S-a născut în 1903 la Sankt-Petersburg, dar a crescut în Siberia şi în Ucraina. La 16 ani s-a dedat menşevismului. A intrat în Armata Albă. A făcut un an de Război Civil, a fugit la Constantinopol, şi-a terminat studiile, a ajuns la Paris. A fost docher, a fost spălător de locomotive, a fost muncitor la o fabrică de automobile la modă. A fost şofer de taxi. A fost un supravieţuitor, avea ceva de spus. Lucra noaptea, ziua scria. A fost la Sorbona. A început să scrie povestiri, bine primite în revistele emigranţilor ruşi (şi ce imensă literatură se scria atunci în exil!).
Citiţi întregul articol...

Întâmplări şi personaje

Foileton: Senzaţionalele aventuri ale celebrului detectiv particular Juanito William Bond (1)
de Florin Lăzărescu
Nu cu mult timp în urmă, m-am trezit mort. Mort-mort. Asta m-a surprins oarecum, dar - hai să nu fiu cârcotaş - se putea şi mai rău. Te poţi trezi, de exemplu, transformat într-un gândac sau în mai cine ştie ce fel de dihanie, şi-atunci îţi petreci restul vieţii într-un chip nemulţumitor. Sau, te poţi trezi, Doamne fereşte, în pat privind tavanul fără să mai ai chef să cobori vreodată de acolo. Gândul că iar ai să trăieşti una dintre zilele alea pe care le ştii pe de rost - zile care-ţi par trase la xerox, când întâlneşti pe stradă oameni traşi la xerox, copiile xerox ale tramvaielor, bla-bla-bla - te poate înnebuni. Orice s-ar zice, e mai bine mort decât nebun.
Citiţi întregul articol...

Românii e deştepţi

Un mic scandal
de Radu Pavel Gheo
Cu puţin înainte de sărbătorile Paştelui, în România a izbucnit iarăşi un mic scandal, cel al dezinfectanţilor diluaţi din spitalele româneşti, o afacere cu multe personaje dubioase şi contracte la fel de dubioase, ca mai toate afacerile care se fac la noi pe banii statului - adică ai cetăţenilor. Buba s-a spart în urma investigaţiei unei echipe de jurnalişti profesionişti de la "Gazeta sporturilor" şi a declanşat anchete şi dezvăluiri cutremurătoare. Dar, cum spuneam, e un scandal mic. Ca în România.
Citiţi întregul articol...

Vagonul cu vorbe

Naţionalismul de la Operă. Câteva semne rele
de Florin Gheţău
E uluitor ce se petrece la Opera din Bucureşti. Nu faptul că s-a ajuns la proteste e problema, ci tipul armelor folosite în acest război constituie marea surpriză. În anii 1990, angajaţii de la fostele fabrici comuniste strigau pe străzi "Nu ne vindem ţara", iar cei care se întorceau din străinătate pentru a se stabili în România erau acuzaţi că n-au mâncat salam cu soia ca cei rămaşi aici şi că n-ar trebui să emită prea multe pretenţii.
Citiţi întregul articol...

Rockin' by myself

Eterna poveste
de Dumitru Ungureanu
A făcut deunăzi furori internetice o prostioară cu pretenţii de subtilitate pe o temă stridentă: construirea Catedralei Ortodoxe din Bucureşti. Nişte "băieţi de băieţi" care pot mima orice meserie, neavând vocaţie pentru vreuna, şi-au lălăit (vezi tribulaţiile ulterioare) părerea lor despre ce anume preferă Dumnezeu: lemnul & bisericile mici sau marmura & catedralele? Subiectul - nu-i vorbă, serios - naşte controverse, suscită argumente, adversităţi, proteste, fanatisme etc. Intrat în gura "vedetelor" de tot soiul care populează videoclipul, el devine - deloc paradoxal - o formă fără fond, din speţa celor care, încă de pe timpul Junimii lui Titu Maiorescu, agită dezbaterile publice româneşti. Dacă privim întâmplarea sub aspectul ei rockeristic, constatăm că trupa respectivă (numele n-are importanţă, poate fi oricare cu acelaşi nărav) e de-o falsitate şi-un snobism ce stârnesc sila şi mila rockerilor "adevăraţi".
Citiţi întregul articol...

Scrisoare pentru melomani

Gidon Kremer la Kronberg Academy - Elogiu şi amintiri despre Slava Rostropovici: "Cu tigrul nu trebuie să joci şah!"
de Victor Eskenasy

Ani de zile, la fiecare început de mai, am asistat fidel şi adesea emoţionat, la o ceremonie tradiţională în cimitirul praghez din Vyšehrad şi la elogiul adus compozitorului naţional al cehilor, Bedrich Smetana, care preced deschiderea oficială a Festivalului Muzical Internaţional "Primăvara la Praga". Mă gândeam atunci, ca de fiecare dată, de ce noi, românii, nu om avea nici o ceremonie asemănătoare în memoria lui George Enescu? Celor ce se vor grăbi să-mi spună că Enescu este înmormântat la Paris le voi răspunde că de alţi câţiva ani buni, locuind de data aceasta la Frankfurt, asist cu aceeaşi emoţie la o altă ceremonie tradiţională, la fiecare sfârşit de aprilie, în memoria violoncelistului Mstislav (Slavă) Rostropovici şi la elogiul pe care i-l aduc mari violoncelişti şi profesori de mare calibru de la Academia de Muzică Kronberg. Ceremonia se desfăşoară în faţa unui bust al lui Rostropovici în piaţa centrală a oraşului şi încheie zilele unui festival de muzică de cameră cu un titlu emblematic: "Chamber music connects the World". Dar nu despre morminte sau statui este vorba...
Citiţi întregul articol...

Datul în spectacol

La Shakespeare-ul lui Boroghina
de Oltiţa Cîntec
Într-un interviu acordat criticului de teatru Cristina Modreanu şi publicat în revista Scena.ro în 2010, Thomas Ostermeier, regizorul şi directorul lui Schaubühne am Lehniner Platz din Berlin, preciza că politica sa repertorială e foarte strâns legată de pulsul social actual, de temele de pe agenda zilei, de unde şi senzaţia de teatru foarte viu, pe care o trezesc creaţiile sale.
Citiţi întregul articol...

De veghe în lanul de cultură

Urzeala eşuată a surprizelor de la televizor
de Mădălina Cocea
Dacă urmăriţi serialul Urzeala tronurilor şi încă nu ştiţi cine a înviat în a doua zi de Paşti, mai bine nu citiţi mai departe. Dacă bănuiţi totuşi despre cine este vorba, vă provoc la o întrebare, cu atât mai potrivită cu cât vine după o perioadă de spiritualitate şi reflecţie: Mai pot fi păstrate secrete răsturnările de situaţii din scenarii?
Citiţi întregul articol...

Idei pe contrasens

Mogulii şi feudalii culturii faţă cu reforma. Poc!
de George Onofrei
Avem tot dreptul să fim buimăciţi. Presa română a descoperit că există Ministerul Culturii! Cel mai insignifiant portofoliu din arhitectura oricărui guvern postdecembrist a ajuns să livreze subiecte de "Breaking news". Şi pentru că tot am "sărbătorit" luni libertatea presei, se cuvine să ţinem un moment de reculegere pentru o nişă pe cale de dispariţie: jurnalismul cultural. Când a venit criza, ştim foarte bine, jurnaliştii însărcinaţi cu temele culturale şi cele externe au fost primele victime ale restructurărilor.
Citiţi întregul articol...

Fast food

Film

Ma ma e o dramă de ca ca, dar o super-comedie
de Iulia Blaga
Ma ma e genul de film care trebuie văzut dacă eşti în depresie, ca să realizezi cât de uşoară e viaţa ta faţă de a altora. Ca recomandare secundă, nu ar trebui văzut de unul singur (aşa cum nu e bine să bei de unul singur). Dacă eşti singur, vei avea chef să-ţi tai venele doar ca să nu mai trebuiască să-l vezi, dar dacă mai eşti cu cineva, tot ceea ce e cumplit de grav şi de trist în povestea Magdei (Penélope Cruz) va deveni, la fel ca supa fierbinte care pare rece, de un umor nebun. Doar pentru că ai cu cine comenta. (Fericirea există numai dacă e împărtăşită, spunea un clasic.) Ţi se va face poftă să vezi chiar şi un sequel, dar poate cu altă boală, nu tot cu cancer.
Citiţi întregul articol...

Voi n-aţi întrebat, FĂRĂ ZAHĂR vă răspunde

Efort românesc
de Bobi
Sau cum mi s-a confirmat faptul că corpul uman are valenţe nebănuite, în sensul că din momentul în care noi credem că nu mai putem, de fapt mai putem un pic. Că în realitate totul ţine de mental. Ca să nu vă dau prea multe detalii despre viaţa mea, în loc să vă spun că am cumpărat un palet de pavele de la magazinul Dedeman, o să zic că am achiziţionat nişte pavaj de la un oarecare magazin Bebeman. Mai o pilă, mai un săru\'mâna, am rezolvat şi cu transportul până acasă. Doar că la volanul camionului nu se afla un şofer din ăla de şcoală veche, capabil să îţi livreze marfa oriunde, chiar şi la etajul trei. Era mai degrabă un conducător auto care prefera mersul înainte, cu cât mai puţine curbe, iar datul cu spatele părea să echivaleze cu cea mai gravă pedeapsă din lume. Or, a intra în curtea mea presupune parcurgerea în marşarier a unui drumeag de acces destul de îngust.
Citiţi întregul articol...

Internaţional:

Nu mai plângeţi, o să primiţi câte un Prince în fiecare an!
de Dragoş Cojocaru
Şi asta pentru următorii 100 de ani. Poate. Când Prince Roger Nelson a murit, pe 21 aprilie, aproape imediat a fost amintit celebrul lui seif, legendă urbană a muzicii, în care artistul ar fi păstrat echivalentul în muzică a comorii dragonului Smaug. (...) Un seif în care Prince a păstrat, încă din anii \'80, fiecare cântec compus de el vreodată - iar omul, după toate mărturiile apropiaţilor, era o adevărată maşină de creaţie.
Citiţi întregul articol...

Secretul din ultimul album al lui Bowie
de Dragoş Cojocaru
"My God, it's full of stars!", replica cosmonautului Dave Bowman din 2001: O odisee spaţială, s-ar potrivi de minune cu ultima "surpriză" pregătită de David Bowie fanilor săi. Mai ales că filmul din 1968 al lui Kubrick a inspirat, fără doar şi poate, cântecul din 1969 al lui Bowie, "Space Oddity".
Citiţi întregul articol...

Jon Snow. Adevărat a înviat!
de Dragoş Cojocaru
După un an de şoc, teorii şi rugăciuni cu pumnii strânşi ("Da, Doamne! Da, Doamne!"), minunea s-a înfăptuit chiar de Paştele ortodox: Jon Snow a fost înviat în al doilea episod al noului sezon din Urzeala tronurilor.
Citiţi întregul articol...

Ghostbusters la feminin, cel mai detestat clip de pe YouTube
de Dragoş Cojocaru
Este unul dintre cele mai aşteptate filme ale acestei veri, însă trailer-ul postat pe YouTube a devenit cel mai detestat clip din istoria site-ului, primind 585.000 de dislikes.
Citiţi întregul articol...

Acum mai râdeţi de Star Wars Kid?
de Dragoş Cojocaru
În 2003, adolescentul canadian Ghyslian Raza devenea celebru în întreaga lume ca "Star Wars Kid": un puşti cam supraponderal care imita mişcările unui Jedi. A fost unul dintre primele clipuri virale din istorie, dar şi unul dintre primele cazuri celebre de cyberbulling - puştiul fusese filmat şi postat în secret de către colegii lui, care voiau să îl facă de râs.
Citiţi întregul articol...

Iar cele mai iubite seriale TV sunt...
de Dragoş Cojocaru
"Care sunt cele mai iubite 100 de seriale TV?" este întrebarea pe care "The Hollywood Reporter" le-a adresat-o profesioniştilor (actori, producători, regizori etc.) de la Hollywood.
Citiţi întregul articol...

Articolul anterior din rubrică
Toate articolele din rubrică
Articolul urmator din rubrică




0 comentarii

Spacer Spacer