În urmă cu patru ani, Mirela Zoiţa a aflat că va avea un copil. Departe de casă, în Olanda, s-a trezit în situaţia de a-şi răspunde singură la întrebările legate de starea specială în care se afla. Aşa că a început să caute răspunsuri pe internet. A găsit o mulţime de pagini în limba engleză, în franceză, în germană dar nimic în limba română... "Eram foarte geloasă pe site-urile de limba engleză, de care devenisem şi eu foarte dependentă" povesteşte Mirela " şi m-am gândit că mi-ar plăcea să am şi eu un site din acesta de limbă română, limba mea pe care o înţeleg şi o iubesc... şi să am tot ce îmi trebuie mie acolo nu să stau să interpretez diferite cuvinte în limba engleză. Aşa am început să caut informaţiile esenţiale şi să le traducem, să le adaptăm pentru situaţia din România. Am luat contact cu medici din România şi i-am întrebat ce părere au despre anumite situaţii. Aşa am ajuns la un număr de aproximativ 600 de articole de specialitate categorisite într-o structură începând de la preconcepţie, sarcină, naştere, post-partum şi mai departe copilul până la 6 ani."
Acesta pare să fi fost începutul pentru cei mai mulţi dintre membrii comunităţii "desprecopii": "Am rămas însărcinată şi aveam nevoie să ştiu mai multe". "Mama lui Theo", "Tata lui Toma", "Monica si Albert" "Alina şi bebelina" "Eu şi un băieţel de 33 de săptămâni" – sunt doar câteva dintre identităţile pe care persoane foarte serioase de altfel, şi le-au asumat, intrând într-un spaţiu în care importante le sunt nu funcţiile ci calitatea de părinţi. Astăzi comunitatea numără peste 15.000 de membri din care mai mult de 6000 sunt activi, participă la dezbaterile de pe forum, şi mai mult, se ajută reciproc.
"Am fost fericiţi când am aflat că mămicile se întâlneau între ele, îşi făcuseră o adevărată ţesătură de relaţii şi se întâlneau, îşi donau jucării şi cărucioare şi când o mămică rămânea însărcinată ele pregăteau deja lucruşoare, am fost pur şi simplu uimiţi de aceste lucruri. Eu aş spune că este cel mai activ forum de limba română şi asta ne-a luat puţin pe nepregătite. Hosting-ul ne costă cam 800 de euro pe lună. Ne-am hotărât să plătim din banii noştri hosting-ul, pentru că nu am putut să mai oprim fluxul ăsta de informaţii, de prietenie şi de suport."
Nu vă închipuiţi un club exclusiv feminin. Sunt destul de mulţi bărbaţi care participă la discuţii şi se implică activ în viaţa comunităţii. Vlad Hurduc este unul dintre ei.: "Am ajuns pe site căutând informaţii despre o boală de copii şi am nimerit pe forum. Un timp am stat şi am privit, am citit şi am rumegat şi pe urmă s-a revoltat ceva în mine şi am zis că trebuie să fie şi o părere de bărbat in discuţie. Cred că sunt bărbaţi care citesc dar nu se prea implică în discuţii. E o experienţă nemaipomenită şi de ordin psihologic, trecând peste toate lucrurile pe care le afli... cum mănâncă un copil la 3 luni... sunt multe lucruri interesante, sunt foarte mulţi oameni deştepţi care au câte ceva de spus şi chiar spun... Eu sunt un caz atipic, soţia mea este total împotriva calculatorului dar ... discutăm mereu şi subiectele despre copii dar şi alte subiecte pentru că sunt acolo şi teme filosofice şi discuţii despre existenţa noastră, despre Dumnezeu.... Îi povestesc ce se întâmplă acolo, dar când am avut câte o problemă cu creşterea lui Toma, am mai tras cu ochiul să vedem, s-au mai lovit şi alţii de problema asta?"
Şi dacă aţi avea curiozitatea să accesaţi acest portal, aţi descoperi că nu vă e de-ajuns o zi întreagă pentru a parcurge tot ce aceşti oameni îşi împărtăşesc. Probabil v-ar da lacrimile citind poveştile cutremurătoare ale aspirantelor la statutul de mămică, speranţele lor puse pe o coală virtuală de hârtie, listele de acatiste care circulă prin toate bisericile din România cu rugăciuni de sănătate pentru cele care trec printr-o adevărată odisee în încercarea de a deveni mămici. Vi s-ar umezi ochii când aţi citi rânduri ca acestea:
"Dragă Moş Crăciun, cel mai mare dar pe care mi-l poţi face este un bebe. Am aproape tot ce am nevoie, în rest. Să ai grija să mi-l aduci sănătos şi voinic, că de restul se ocupă mami şi tati. Îţi mulţumesc şi sper să-mi găseşti uşor adresa. Eu locuiesc la etajul 7, aşa că-ţi va fi uşor să-ţi struneşti renii. O sa las deschis geamul de la balcon."
Aţi zâmbi când aţi vedea uralele şi iconiţele animate care sărbătoresc succesul unei fertilizări in vitro pe care una din aspirante o anunţă cu mândrie. Şi probabil, dacă aveţi copii, brusc v-aţi da seama cât de norocoşi suntem noi, ceilalţi, pentru care cea mai mare emoţie a fost legată de prezenţa unei liniuţe pe un test de sarcină. Pe forumul viitoarelor mămici, aţi descoperi care medic are o bună reputaţie şi care a reuşit să-şi sperie pacientele, la ce maternitate sunt condiţii bune şi unde obţii mai repede rezultatul analizelor. Aţi descoperi şi clinica virtuală la care mulţi medici, membri ai comunităţii, acordă sfaturi gratuite, sfaturi despre care generalistul Cristian Popescu susţine că pot fi urmate cu încredere: "În cea mai mare parte consider că sunt informaţii foarte utile. Ca medic de medicină generală pot să informez mamele în legătură cu problemele de sănătate ale copiilor lor şi ulterior, dacă eu consider că este vorba de probleme grave de sănătate să trimit părinţii şi copilul la specialist...Răspunzând la aceste întrebări am constatat că mulţi dintre părinţi nu ştiu cui să se adreseze legat de problema de sănătate a copilului lor şi tocmai asta fac eu. Triez cazurile, răspund şi încerc să rezolv lucrurile simple, dacă sunt probleme deosebite îndrum părinţii la specialist. Sunt multe lucruri pe care le putem rezolva."
Si încet încet, dezbaterea permanentă în realitatea virtuală începe să influenţeze şi realitatea cotidiană., spune una dintre moderatoarele forumurilor, Vilma: "Observ că şi medicii din oraşul meu au început să citească şi au început să citească nu numai sursele din sfera lor pur ştiinţifică, văd că se duc la conferinţe... şi asta mi se pare un pas mare. Eu dădusem numai de medici care mie mi se păreau încuiaţi, dacă eu mă duceam şi le spuneam că eu am citit despre anumite lucruri, ei spuneau: dar unde ai citit? Pe internet? Nu se pune prea mare bază pe informaţia de pe internet şi e păcat pentru că noi, cel puţin pe site-ul ăsta încercăm să aducem informaţii proaspete şi de încredere".
Dar poate lucrul cel mai important pe care l-aţi descoperi, dacă aţi intra la desprecopii.com ar fi acela că pentru a alina durerea unui copil, această comunitate e în stare să mute munţii din loc. În februarie 2004, o jurnalistă din Constanţa posta pe site-ul desprecopii.com povestea lui Cristi, un băieţel născut cu multiple malformaţii cardiace, abandonat de mama lui în spital, despre care medicii spuneau că nu are şanse să trăiască. Adelina a refuzat verdictul medicilor. Povestea lui Cristi a stârnit valuri de simpatie în rândul comunităţii. De pe site-ul desprecopii, majoritatea cotidianelor de mare tiraj au preluat cazul Cristian Jumuga. În scurt timp, membrii comunităţii desprecopii au reşit să strângă din donaţii suma de 14.500 de euro – bani pe care Cristi i-ar fi putut folosi pentru operaţiile în străinătate. Adelina l-a înfiat pe Cristi şi pentru că şansele lui de a supravieţui acestor intervenţii chirurgicale nu-s foarte mari, a ales să doneze mai departe banii altor copii. În cadrul unei întâlniri care a avut loc la World Trade Center din Bucureşti, Florin Popescu a anunţat unde merg banii.
" Aş vrea să rog pe altcineva care are nevoie de bani, să vină acum în faţă. Este vorba despre Freia, al cărui copil trebuie operat la ochi, nu ştiu dacă a ştie despre această surpriză... deci Freia, din partea noastră 1000 de euro.
Freia: "Mulţumesc frumos, site-ul l-am găsit într-un moment care pentru mine a fost crucial. Am avut nevoie de un prieten, de persoană cu care să pot să vorbesc despre problemele mele personale, despre venirea pe lume a copilului meu despre singurul motiv pentru care eu consider că mai merită să mai zâmbesc, să mai trăiesc pentru ea... iar gestul ăsta din partea voastră... nu pot să vă spun ce înseamnă pentru mine..."
Florin: "Adelina este o luptătoare, Cristi este şi el un luptător si de aceea comunitatea a decis ca majoritatea banilor să se îndrepte tot către o luptătoare. O rog să vină lângă mine pe mama lui Paul pentru care avem 12.000 de euro..."
Any a apelat la comunitatea despre copii pentru că Paul, fiul ei suferă de distrofie musculară progresivă. El poate fi salvat de o operaţie care, din păcate se poate face doar în Ucraina la Kiev... Datorită generozităţii membrilor desprecopii şi a Adelinei, Paul va pleca în curând la Kiev. Any nu şi-a putut stăpâni lacrimile când i-a fost înmânat cecul: "Vă mulţumesc mult, pentru mine sunteţi familia mea acum putem pleca, sper să fie totul bine să reuşesc şi eu să îi ajut pe alţii care au nevoie. Înseamnă foarte mult pentru noi aceşti bani, e vital pentru Paul să avem aceşti bani dar vreau să vă mulţumesc pentru tot sprijinul afectiv de care am avut parte în toată această perioadă, ati fost foarte aproape de mine, vă mulţumesc."
Mirela mi-a spus că 1000 de euro se vor întoarce la Cristi. "Prin el ne-am dat seama că suntem puternici şi că putem să facem multe lucruri, pentru că suntem uniţi. În România nu ai niciodată bani suficienţi când e vorba de sănătate... şi când copilaşul pe care îl iubeşti e într-o situaţie fragilă, e bine să ai o rezervă de bani. Când am văzut lacrimile mamei lui Paul în seara asta, mi-am dat seama că toate momentele grele, toate problemele cu hosting-ul, cu site-ul, sunt absolut irelevante... Asta este cel mai trist... când auzi cazuri în care părinţii pot să-şi vândă şi sufletul şi tot nu au cum să strângă sumele respective de bani, atunci acei părinţi trăiesc o dramă adevărată."
În eleganta sală de la World Trade Center, mămici, tătici şi pitici au petrecut câteva ore departe de monitoarele computerelor. S-au strâns hăinuţe şi jucării care vor fi donate unor copii mai puţin norocoşi. Şi într-o cutie pusă discret pe o masă, cei ce doreau puteau lăsa o sumă oarecare de bani, pentru Paul. Sau pentru oricare dintre copiii ai căror părinţi au apelat la ajutorul comunităţii.
"În România se construieşte un soi de capitalism sălbatic în care fiecare e numai pentru el, nu prea te mai interesează ce probleme are cel de lângă tine" îmi spunea doctorul Cristian Popescu "şi totuşi cazul lui Cristi mi-a demonstrat că oamenii pot să fie uniţi şi se pot mobiliza pentru o cauză frumoasă."
Se întâmplă în România – obişnuiam să spunem. De-acum, va trebui să modificăm puţin discursul: se întâmplă în spaţiul virtual românesc. La www.desprecopii.com