A fost dificil. Pentru mine, lumea s-a oprit, dar timpul nu se oprește niciodată pentru nimeni, așa că a trebuit să-mi iau inima în dinți și să încerc să țin pasul. Până când, iată-mă aici, în prag de Crăciun, nemaiputând să-ți ofer câteva portocale și dulciuri drept cadou din partea Moșului, iar tu, cu glasul stins, să-mi rostești cel mai călduros și sincer "Mulțumesc" pe care l-am auzit vreodată. Se spune că bucuria vine din lucruri mici, dar nu m-aș fi așteptat să vină din lucruri așa mici, dintr-un simplu "Mulțumesc" care mi-a făcut ochii să verse lacrimi, lacrimi de teamă că dintr-o zi n-o să mai simt vreodată acea fericire.
Obișnuiam să te colind în fiecare an, bunico, iar tu mă așteptai de fiecare dată parcă cu și o mai mare inimă, bucuroasă că nu uit niciodată să te colind prima pe listă. Acum, Crăciunul aduce cu el un gol în suflet și un val de frig exact ca în iernile în care încă mai erai aici.
Frigul e același, bunico, numai că de data asta, în suflet, durerea degetelor înghețate de frig, s-a mutat acum în inimă, iar zâmbetul... zâmbetul mi-a rămas acolo, pe vremea când Crăciunul făcea parte din lumea noastră, bunico, acum, numai eu mai fac parte din acest Crăciun. Crăciunul în lumea mea. Crăciunul în lumea mea nouă, o lume pe care ai lăsat o în urma ta și în care încerc să mă adaptez, căci este numai primul an, iar ideea că trebuie să mă obișnuiesc cu această lume nouă, mă îngrozește teribil.
Crăciun fericit, bunico!
*
Așteptăm poveștile voastre de și despre Crăciun în word, cu diacritice, pe adresa [email protected], până pe 26 decembrie. Mai multe detalii despre poveștile pe care ni le puteți trimite aici. (Redacția LiterNet)