Cum era Crăciunul la bunici? Ajungeam la ei când se termina primul trimestru școlar, cu câteva zile înainte de Crăciun. O zi întreagă stăteam înfofolită, cărând după mine frigul din București. Încet încet începeam să dau jos pulovere, veste, hanorace, și să stau în casa bunicii îmbrăcată normal, ca într-o casă din zona civilizată de climă temperat continentală. Bunicii n-aveau sobe, stăteau la bloc, dar caloriferele încălzeau decent și casa lor era ca un cuib călduros și liniștit.
De Crăciun nimeni din jurul meu nu mergea la biserică și nu aveam icoane în casă. Bunicul era comunist convins, din păcate și ateu convins, astfel că el sărbătoarea doar revelionul. Dar totuși, totuși... în zilele acelea, în mirosul de bucate bune ce venea din bucătărie, cobora peste noi o liniște luminoasă ca aceea pe care târziu am descoperit-o în aura sfinților. Nu știam mai nimic despre magi, Iisus sau Maica Domnului, dar în casa bunicii se năștea în fiecare an Pruncul sfânt, în scutec de bumbăcel, pentru că bunica aștepta cu drag și primea colindătorii ce ne aduceau vestea Nașterii. Îi răsplătea cu bunătăți și le spunea mereu Mulțumim, mulțumim, mai poftiți pe la noi și la anu'! Și apoi mergeam și noi copiii, în noaptea de Ajun, cu colinda prin mica urbe, cu prietenii, cântând O! Ce veste minunată la Viflaim ni se-arată. Și, deși nu știam bine ce spuneam, o ziceam cu atâta bucurie și convingere, că devenea real.
Zăpada scârțâia sub tălpi, aerul era curat și senin și noi, ghiftuiți cu prăjituri de pe la toate popasurile pe unde vesteam și îndulciți pe alocuri cu câte un strop de vișinată, ne plimbam prin noaptea de Crăciun, ocrotiți de îngeri și de magi, și cântam cu inima pe Fiul în al Său în Nume, / Tatăl L-a trimis în lume / să Se nască și să crească, / să ne mântuiască.
Nașterea lui Hristos
Să ne fie de folos!
*
Așteptăm poveștile voastre de și despre Crăciun în word, cu diacritice, pe adresa [email protected], până pe 26 decembrie. Mai multe detalii despre poveștile pe care ni le puteți trimite aici. (Redacția LiterNet)