12.12.2024
Aveam patru ani. Sau poate cinci. Au trecut deci 46 de ani. Sau 45; însă nu cred că-mi voi putea explica vreodată ce am trăit în Crăciunul lui '78 (sau '79).

Nu știu cum era prin casele voastre, însă eu până pe la șase ani am fost obligat să dorm după ce mâncam de prânz. Uram din tot sufletul acest lucru. M-aș fi jucat în casă, aș fi stat pe afară, aș fi făcut orice, doar să nu mă pui să dorm.

Aceeași ură am încercat-o și în acea amiază, doar că m-am lăsat convins de acel "Dacă nu te culci, n-o să vină Moșul. Hai, culcă-te și visează ce vrei să-ți aducă".

Am adormit. Mi-am dorit o cloșcă. Cu doi pui gălbiori. Pe care să-i plimbe precum pe copii, într-un cărucior. Apoi, m-am gândit că ar fi foarte distractiv ca în urma sa să lase, din când în când, câte-un ou.

Mă trezesc. Fug în sufragerie. Sub bradul pe care Moșul l-a adus în timp ce dormeam găsesc și cadoul: cloșca din vis. Exact cum am visat-o. Exact cum v-am descris-o.

Explicați-mi, vă rog, cum funcționează magia Crăciunului?

*
Așteptăm poveștile voastre de și despre Crăciun în word, cu diacritice, pe adresa [email protected], până pe 26 decembrie. Mai multe detalii despre poveștile pe care ni le puteți trimite aici. (Redacția LiterNet)

0 comentarii

Publicitate

Sus