Tradiție și datină

De obicei, Crăciunul este (în timpurile pe care le trăim) mai mult imaginat decât trăit - iar când spun trăit, mă refer la experiența pură, organică, nu fabricată. Fac de la început o scurtă paranteză și comentez de pe margine "călătoriile de sărbători în datini și tradiții".

Pentru o imagine mai clară - se ia o mașină (în principal "de teren", dotată cu toți senzorii din lume care fac, desfac, descântă, încarcă, descarcă, atenționează, tremură, tresar, pun frână, opresc, pornesc și orice verbe vreți voi), se ia îmbrăcăminte scumpă - North Face, Mammut etc (în general lucioasă), cizme UGG sau de Laponia, în sac adidași La Sportiva, ceasuri Baume & Mercier, Hublot, Rolex sau Panerai, Heets-uri de toate felurile, boxe cu bluetooth Bang & Olufsen (sărakii Boom3 sau Bose), ochelari de soare să nu rănească zăpada retina, unghii false și niște tocuri în bagajul Vuitton și hopa țopa spre Bucovina, Maramureș sau Mărginimea Sibiului, fierți pă tradiție. Ăia care nu-s chiar așa de fierți, merg în continuare pă clasic - Poiană, Predeal, Rânca.

Odată ajunși la tradiție, se sparge mațu' cu cârnați, șorici, jumări și țuică fiartă, toate servite în natură, debitând în maximum 30 de cuvinte repertoriu ceva despre "s-a stricat Vama / era mai bine pe vremea lu' Ceaușescu/ mamă, să moară mama, ăsta gust frate, nu ce găsești la Mega". Gazdele (și ele deghizate în tradițional, după ce au discutat despre "anulați rezervarea dă pă booking, las' că ne-nțelegem") au parcat GLE-u'-n spate, l-au chemat pe Nelu din sat să schimbe ciucureii din China de la urechile cailor și taie cu cuțite "Made in Japan" niște tobă făcută la tanti jos în vale. În general "nu merge pos-u'" - decât cheș, nu de alta, da' chestia cu evaziunea fiscală de sărbători e ca vara-n Grecia - "urmă de turist n-a fost p-aici".

După 3-4 ciocănele de țuică, se trece pe vin "d'ăla bun, am io sursele mele, e curat ca lacrima, simți boaba", doar că, așa cum ne-nvață proverbu' (berea după vin e un chin), așa și vinu' după țuică e un chin - te transformi în mig cu reacție și începi și mai tare pă tradiție. Scoți ultimu' model de iphone, îl deconectezi pe săraku' care s-a conectat cu android și pui ceva tradițional - un colind de-a lu' Hrușcă remixat în manele, ceva gen Salvatore Ganacci cu Adi Minune. Fetele se-ncălzește și ele, scoate pufoaica lucioasă și trimite copiii (care s-a bătut pân' acuma cu zăpadă protejați la degete de Gucci) în casă la jocuri tradiționale de sărbători - FIFA sau League of Legends.

Băieții dă drumu' la grătar, continuând tradiția dacică - mai mai să facă și-un disc, ceva fin. Fetele vorbesc de copii și de "ce cretini sunt profesorii că nu-i înțelege pă geniile lor", băieții vorbesc de mașini, îl înjură puțin pe Iordănescu și pe Burleanu, își aduc aminte de Hagi și-l trimit pe soțu' gazdei să "mai aducă ceva bun". Soțu' (care are miros de prădător - și ăla tot tradițional, că doar în loc de geaca de la North Face pe care-a lăsat-o-n GLE-u' din garaj, el stă doo zile, cât stau fraierii p-aici, îmbrăcat c-o mițoasă) trimite la rându' lui din nou pe Nelu, "care-aduce treaba bună".

Pe la 8-9, deja rupți de tradiție și de frig, după ce-au stat în beznă de la 4 și focu' tradițional aprins cu pastile de la Flamex i-a prăjit doar pe față, se retrag în casă, după ce femeile i-au lăsat de ceva vreme, plictisite de discuțiile despre "cât de proști sunt mecanicii de la Range Rover" sau "cum l-a prins pe fraieru' de la Mercedes cân' voia să-l ardă".

Înăuntru, copiii sunt toți în jurul canapelei, în fața televizorului, cu telefoanele în mână - în afară de cei doi care se joacă direct la playstation. Fetele sunt în jurul insulei de bucătărie, continuă discuția despre cum se implică social în viața clasei, "că fără ele nu s-ar descurca cretina aia de dirigintă", iar când îi văd pe tradiționali că intră cu volumul de la voce mai tare, îi deviază spre masă, unde gazda le-a pus tradițional niște icre de știucă (p-acolo prin Maramureș, știuca crește prin copaci) și niște humus, așa de-nceput, să meargă ceafa mai bine.

După masă, beau și-un coniac tradițional, tot din Bucovina franceză, ținut special pentru final (oricum murăturile dau reflux gastroesofagian și mai bine le stingi cu ceva). Ajunși în camerele de lemn tradițional de la Brico, el îi face ochi dulci, ea îi face semn că aude copilu', el se descalță de bocancii scumpi care i-au folosit cât a mers de la el din casă până în mașină și din curtea tradițională până în cabană și se duce să facă o baie (tot tradițională) în cabina de duș cu hidromasaj.

A doua zi, un espresso tradițional de dimineață iar la copii niște cereale Action Man cu lapte "de vacă nene, nu pișat de la magazin". Se face 12, ar cam trebui să facem ceva de mâncare, copiii vor afară, iar o mamă responsabilă le face program - "s-aibă grijă cu câinele, că mușcă" și "dacă murdărești geaca ți-am luat telefonu', ai grijă. Bă, io cu cine vorbesc?". Băieții s-au trezit toți, se adună în jurul mesei, o mamă face propuneri de "câțiva pași", băieții râd și-și mai pun ceva de băut rămas de-aseară. Între timp, gazda a pus farfuriile la spălat în mașina de spălat vase tradițională și se pregătește s-aducă platourile de-nceput - practic, la fel cu alea de ieri de la sosire. Apare și soțu', începe discuția despre "cât de frumoasă și sănătoasă e viața d-aici", se termină cu concluzia "gata frate, io-mi iau o bucată de teren". Ora 3, copiii abia acum ies afară, mai e o oră și e noapte, fetele stau tot ca la musulmani, nu de alta, dar băieții au niște discuții în buclă. Masa pică mult mai greu, beția de-aseară a fost lungă (și e și normal, după cele 7 ore de stat în mașină pe Valea Oltului sau pe Valea Prahovei, în drum spre tradiție și datină).

E cam totul repetat, iar a treia zi înapoi acasă, tot în traficul de întoarcere tradițional, extenuați de cele trei zile de odihnă.