Adolescentă fiind, așteptam cu drag să vin acasă de la facultate, să aduc cadouri, să facem bradul, să întindem masa. Mă încărcam de bagaje, mergeam 5 ore cu trenul, dar veneam acasă, la ai mei și la prietenii dragi plecați care încotro la facultate.
Peste niște ani am devenit soție, Crăciunul s-a mutat la noua casă, împărțit cu noua (mare) familie, dar păstrând lumânările din brad și colindul care dădea startul la împărțit cadouri.
La scurt timp a apărut fiica noastră, am regăsit Crăciunul prin ochii și bucuria ei. L-am așteptat pe Moș Crăciun (scăpasem de Gerilă
), am făcut liste și brad, am înțeles mai mult decât până atunci că bucuria 'a mai mare e cea dăruită.Acum e mare și face ea bradul. Cumpără cadouri, organizează, ține la tradițiile cu care a crescut și-și dorește toată familia aproape. Anul ăsta, Crăciunul este al ei, organizat și împărțit cu drag către toată familia.
Crăciunul este o stare. A noastră, lăuntrică, pe care ne lăsăm să o trăim cu bucurie sau nu. Pe care o împărțim cu alții.... sau nu.
Crăciunul este ce alegem noi să fie!
Indiferent de vârstă, bucurați-vă de fiecare etapă a Crăciunului!
Noi vă dorim să fie așa cum vă doriți voi să fie!
Noi, PUR&simplu
*
Așteptăm poveștile voastre de și despre Crăciun în word, cu diacritice, pe adresa [email protected], până pe 26 decembrie. Mai multe detalii despre poveștile pe care ni le puteți trimite aici. (Redacția LiterNet)