Castelele din Subcarpaţi - partea I-a

Sam e somnoros. De-abia îşi mai ţine pleoapele în frâu. Priveşte fix monitorul, gândindu-se, aproape hipnotizat de lumina în care privirea i-a înţepenit, că i-ar prinde bine o baie fierbinte, pumnii mici ai Sandrei masându-i spatele, mai ales zona omoplaţilor, şi un pat cald, primitor, să doarmă adânc, neîntors, fără vise. Lângă el, Bill mormăie în barbă, în timp ce tastează repezit diverse comenzi.
- Sam! Ceva nu e în regulă! Apare aceeaşi eroare.
- Nu-mi dau seama la ce te referi. Care aceeaşi?
- Stai să măresc imaginea! E o contradicţie între calculele noastre şi imaginile primite prin satelit. Se suprapun Hollywoodul, Las Vegasul şi... România.
- România? bâiguie Sam, buimac, apăsându-şi tâmplele cu degetele arătătoare. Îmi dă târcoale iar nenorocita aia de migrenă. Numai un somn bun m-ar mai putea salva.
- Da, România... Ceaucesco, Comaneci, Hagi, murmură Bill, ignorând suferinţele colegului său.
- Ei, fir-ar să fie. Care ar putea să fie explicaţia? Mi-ar prinde bine o cafea tare.
- Sistemele computerizate ale satelitului sunt defecte. Suprapun imaginile pe banda digitală de înregistrare. Cel puţin aşa pare la prima vedere. Totuşi cred că e ceva cu mult mai complex. Hai, fă puţină mişcare, să te trezeşti. Cheamă-l şi pe Vic, pare să fie o urgenţă.
- E trecut de miezul nopţii. Dar.. mmm... da, ai dreptate, îl sun acum. Şi mă duc să-mi iau o cafea. Vrei şi tu?
- Trebuie să activez arhiva. Vreau să compar cu imaginile programului CERRA. Da, adu-mi şi mie cafea. Adu tot termosul, încearcă Bill să glumească, nu cred că ne mai mişcăm de-aici în noaptea asta.
- Vic? Alo, Vic! Vic, mă auzi? Nu, nu visezi. Trebuie să vii. Îţi explic când ajungi. Da. Evident că e o urgenţă, altfel te trezeam?

În scurt timp, mirosul de cafea se face simţit.
- Ce e asta? Din arhivă?
- Da. Programul de depistare a radiaţiilor în zona Cernobil. Mai dă-mi nişte zahăr, la naiba, Sam. Cum poţi să bei chestia asta, în halul ăsta de amară? S-a întâmplat acelaşi lucru şi atunci, satelitul nu a mai răspuns la comenzi. Inexplicabil. Culmea este că erorile s-au produs aproximativ în aceeaşi zonă, pe aceeaşi suprafaţă.
- Şi?
- Şi planul a fost anulat. Satelitul a fost întors. A fost verificat amănunţit. Nu s-a găsit nimic în neregulă. Sau, mă rog, atât de în neregulă încât să explice o eroare de asemenea proporţii. Toate rezultatele au fost compromise, pierderile financiare au fost imense.
- Câteva sute de milioane?
- Un miliard!
- Wow! Bine, Bill, dar atunci era vorba de ceva mult mai important, nu?
- Da, ceva mult mai important. Nu era o simplă investigare a mediului, nu una de rutină, cum era specificat în rapoartele oficiale. În realitate, satelitul era dotat cu detectoare de radiaţii. Trebuia verificată cupola de pe centrala nucleară, pentru că nu părea să fie compactă şi să asigure etanşeitate, aşa cum susţineau ruşii. Se bănuia şi încă se bănuieşte că există scurgeri de radiaţii. Iar satelitul... Iniţial s-a crezut că nu sunt corect poziţionate camerele panoramice. Dar la verificare s-a constatat că totul era în ordine. Foarte ciudat.
- Deci de data asta totul e verificat la sânge.
- Da. Şi de data asta, răspunde Bill, apăsând ostentativ "şi"-ul. Altminteri satelitul nu ar fi fost repus în funcţiune şi trimis în misiune. Iar acum...
- Pare să se întâmple acelaşi lucru?
- Da, priveşte imaginile. Compară! Cele vechi... Cele de acum... E acelaşi tip de defecţiune. De parcă în zona asta ar exista nişte forţe paranormale - sau cum să le numesc? -care bruiază înregistrările... în fine!, bulversează lucrurile complet. Ciudat.
- Foarte ciudat. Uite! Marea Neagră! Şi doar la câteva sute de kilometri....
- Da. Bine că am fost aici. Până ne-ar fi chemat operatorii... am fi pierdut ceva timp. Dă alarma! Software corruption. Trebuie să retragem toate materialele înainte de a ajunge la cercetătorii mediului. L-ai găsit pe Vic?
- Da, vine.
- Nu ştiu cum o să mai ieşim din chestia asta. Eu cred că de data asta ar trebui făcute şi cercetări la faţa locului, poate se descoperă ce anume blochează funcţionarea normală a satelitului. Nu poate fi o coincidenţă faptul că exact aceleaşi imagini sunt suprapuse. Satelitul o ia razna, fără nici o explicaţie.
- Totuşi, ce ar putea să fie? Ai vreo idee? Presupui ceva?
- Nu am nici cea mai vagă idee!!! Chiar asta mă intrigă! Mi-e teamă că e un caz demn de cuprins într-un dosar X, ceea ce ar fi extrem de frustrant. Cert este că satelitul nu face faţă, citeşte prost datele...
- Sau datele nu se lasă citite...
- Mda... şi trebuie retras imediat.
- Asta o să coste enorm.
- Ştiu. Proiectul e compromis, s-a cheltuit deja foarte mult. Cred că întreg programul de cercetare a mareelor va fi amânat.
- Amânat? Mai degrabă anulat.
- Miza e prea mare ca să nu se acorde alte fonduri, pentru ca cercetările să fie continuate. În ciuda pierderilor imense de acum. Susţin că trebuie să ne extindem cercetările la faţa locului, în cele trei locaţii suspecte. Cu două din ele e floare la ureche. Mai complicat e că trebuie să ajungem în România.
- Atunci Vic se va ocupa de asta.
- Da. Trebuie să întocmească raportul, să se ocupe de aprobări şi mâine, până în prânz, să fie anunţat cabinetul. Secretarul de Stat trebuie să aranjeze o întâlnire la nivel înalt cu ministerul român şi să obţină permisiunea investigării zonei.
- În cazul ăsta, trebuie să ne gândim la...
- Pretext?
- Da, programul mareelor are implicaţii prea mari. Poate să însemne o descoperire epocală.
- Oare chiar aşa să stea lucrurile?
- Da, eu cred în asta. E demonstrat de multă vreme, nu mai e o noutate că mareele tind să sincronizeze rotaţia Pământului cu perioada de revoluţie a Lunii. Zilele şi nopţile vor deveni din ce în ce mai scurte. Ce consideram până acum a fi un an, va ajunge la un moment dat să însemne doi ani. Şi tot aşa...
- Oamenii vor avea din nou vârste matusalemice? zâmbeşte Sam.
- Da, oricât pare de amuzant, da, este foarte probabil să se ajungă la reconsiderarea timpului. În fond, timpul nu există, aşa că, fiind invenţia noastră, nu văd de ce nu ar putea fi schimbată complet perspectiva asupra lui. Toate calculele mele conduc la ideea asta. Dar am nevoie neapărat de datele satelitare.
- Şi uite cum ştiinţa vine să demonstreze că, în Biblie, vârstele strămoşilor noştri erau cât se poate de reale, nu?
- Ai puterea să te mai amuzi la ora asta?
- Mda... Bine, dar numai oceanele dau maree semnificative.
- Până acum, da.
- Iar Pământul, fiind mult mai mare decât Luna şi având o scoarţă atât de rigidă...
- Înţeleg ce vrei să spui. Însă lucrurile stau astfel doar în teorie. Noile descoperiri indică altceva. Pe de altă parte, suprafeţele uscate ale Pământului urcă şi ele şi coboară, de două ori pe zi.
- Dar numai câţiva centimetri.
- Numai câţiva centimetri, dar e suficient pentru a susţine teoria mareelor.
- Deocamdată, programul ăsta miroase a fiasco, nu crezi?
- Nu vreau să mă gândesc la asta. Trebuie să găsim o explicaţie şi o soluţie să mergem mai departe. Deci: următorul pas este să facem un raport pentru cabinet. Trebuie să stabilim exact ce anume din TIDE-ARP poate fi dezvăluit de NASA. Cred că nimic, zâmbeşte Bill, vag. Oricum, protocolul îi obligă pe români să nu pună prea multe întrebări.
- Mmmm... ce zici? Am putea trata toată treaba ca pe un schimb de experienţă?
- Schimb de experienţă? Experienţă privind ce?
- Să ziceeeem... tornadele. Le dăm echipamentul pe care ni-l cer. Pe o perioadă de o săptămână, Sean le va oferi trainingul necesar. Timp în care noi putem face diverse ieşiri pe teren şi ne vedem de investigaţiile noastre. Ce zici?
- Mi se pare o idee foarte bună. Caut-o şi pe... cum o cheamă? Linda, parcă? Tipa aia de origine română.
- Linda?
- Linda-cele-mai-lungi-picioare-din-NASA.
- Aha! Păi aşa spune! Da, de acord. Un translator bun nu ne strică, pentru orice eventualitate. La ce departament lucrează?
- Nu mai ştiu, dar se rezolvă.
- Hai acum să ne ocupăm şi de comunicatul de presă. Scurt şi neutru. Câteva rânduri. Ceva de genul: Administraţia Naţională pentru Aeronautică şi Spaţiu a SUA neagă defectarea satelitului trimis în recunoaştere pentru a studia mareele oceanice şi marine. Este vorba doar de o suspendare temporară a misiunii, întrucât este necesară înlocuirea benzilor digitale pe care sunt înregistrate datele. După această operaţiune, misiunea va continua. Citeşte şi tu. Adaugă, taie, fă-l să sune ca o ştire fadă, pe care n-ai chef s-o parcurgi, ca cititor de ziare. Raportul îl facem tot împreună. De acord?
- Ok. Uite-l şi pe Vic.
- La treabă!