Milfeu şi valţ

Prăjitura preferată a lui tante Sofia era mille-feuilles. Îi învăţase secretele preparării la Paris, chiar când se afla în luna de miere, o perioadă cam ciudat aleasă pentru asemenea îndeletniciri, când se ştie că, îndeobşte, într-o atare împrejurare nu prea mai ai timp să îţi aduci aminte că mai trebuie să şi mănânci. Sau dacă totuşi stomacul îţi dă ghes din când în când, amintindu-ţi că mai există şi el pe lumea asta chiar dacă tu nu prea ai chef de el, atunci îl potoleşti cu te miri ce, ca să te întorci cât mai degrabă la treburile foarte importante pentru care te afli în luna de miere. Însă vâlva că celebrissimul Maurice Ducamp, chef de cuisinie, deschisese cursurile Le plaisir de cuisiner, pentru domnişoarele care doreau să fie la modă şi să stăpânească arta de a învârti foietajele în fel şi chip, o făcuse pe tânăra Sofia să se lase sedusă de ideea de a-i pregăti iubitului ei un milfeu, cu propriile sale mâini, conferind astfel prăjiturii un plus de valoare deloc neglijabil având în vedere intensitatea acestei histoire d'amour care avusese fericita împlinire prin mariaj.

Abaisser la pâte feuilletée et la piquer rapidement à la fourchette...
Apoi tante Sofia transmisese secretele reţetei franţuzeşti unicei sale nepoate, Eliana, care transforma într-o sărbătoare plină de ritualuri ziua în care se apuca să frământe aluaturile, să împreune diverse arome în crema gălbuie, apetisantă, de vanilie, să pregătească fondantul pentru decoraţiuni.
Faire de même avec une autre abaisse de pâte et enfourner à 180° C pendant 25 minutes. Au terme de la cuisson, laisser refroidir...


În apa fierbinte din cadă se reflectau spoturile de pe tavanul băii. În realitate erau patru, în cadă erau opt. Tulbură apa şi luminile rotunde se desfăcură sub forma unor dansatori de valţ, ele - cu rochii de seară strălucitoare şi cu diademe împodobite cu pietre scumpe; ei - cu frac şi papion, cu perciuni îngrijiţi şi cu freza lucioasă de briantină. Când apa redeveni statică, reflecţia spoturilor se recontură. Rotundă, gălbuie, tremurătoare. Cu o uşoară lovitură cu muchia palmei în suprafaţa de cleştar a apei, aduse înapoi sala de bal, aşa cum o descria tante Sofia în poveştile sale: imensă, cu oglinzi veneţiene, cu somptuoase policandre de cristal, luminată bogat, impregnată cu hohote de râs, invadată de muzică şi de paşi de danţ. Voie bună, lipsă de griji, rafinament, toasturi. Tinereţe, ochiade, tresăriri de emoţie, zâmbete discrete.

Sofia, subţire ca o trestie, fragilă ca un fluture, zglobie ca o vrăbiuţă, tânără şi veselă, râzând cu capul lăsat pe spate, cu obrajii purpurii, de-abia atingea pământul cu tălpile, forţa gravitaţională nu putea face nimic împotriva plutirii ei pe braţele tânărului înalt, cu părul negru ca smoala, lucios, pieptănat cu mare grijă, peste cap, cu aer serios dar, în fapt, împietrit de emoţie pe dinăuntru.
Printre aceste relatări din care fericirea îşi iţea capul la fiecare cuvânt, pe câteva pagini ale jurnalului se întindea detaliat reţeta de milfeu, scrisă migălos, în franţuzeşte, cu o grijă evidentă pentru corectitudine şi caligrafie, cu litere aproape desenate, ca o anticipare blândă a vieţii domestice, tihnite, ce urma lunii de miere.
Positionner sur le dessus une seconde couche de pâte. Celle-ci peut être composée de...


- Eliana, ce-ai zice de un milfeu? Parcă mi s-a făcut poftă...
- Hehe... tante Sofia, dumitale ţi s-a făcut dor de Paris, este? Mâine îţi fac milfeu.
- Merci, chérie, merci beaucoup.

În aer pluteau miresme îmbietoare, cu efecte aproape halucinogene pentru stomacurile şi papilele gustative aflate în alertă. Aluatul era împachetat - cu pauze de câte douăzeci de minute - de patru ori în patru, apoi era netezit cu sucitorul până înghiţea bucata de unt îngropată în mijlocul lui, era lăsat să se relaxeze la patru grade Celsius, în frigiderul Fram, bombat, care clămpănea zgomotos ori de câte ori era închis sau deschis şi hârâia tremurând uşor, după care foile erau lipite cu delicioasa cremă de culoarea limonadei tulbure. După câteva ore de muncă minuţioasă, pe platoul de faianţă decorată cu floricele oranj şi violet tronau minunatele dreptunghiuri de prăjitură franţuzească, tăiate perfect egal, decorate din belşug cu fondant şi baroturi, aşteptând să se topească în gură. Pentru tante Sofia, mai abitir decât gustul în sine, conta că aroma milfeului resuscita un trecut îndepărtat, fericit, al cărui parfum nu se asemăna cu nimic altceva din ce mai trăise pe urmă în viaţa ei.
- Merci, chérie, merci beaucoup.