Cronologia

1.
poetul ştie
că locul lui în cetate e între rătăciţii soartei
şi beţivi

în ierarhia cerească lucrurile stau altfel

oraşul îl scuipă afară
ca pe un sîmbure

poetul e genul necomestibil


2.
poema se naşte în pîntecul materiei
fulger globular transfigurat de sexualitatea plasmei
nu are înfăţişare
nicicum formă scrisă

3.
poetul se pierde în suite de cuvinte
scrisul e singura concesie făcută realităţii
singura posibilă

4.
de multe ori îngerul l-a trezit pe poet
la ceasul întunecat al zilei
pentru întîlnirea cu o nălucă

nu se poate aceasta ! se împotrivea poetul
scrisul e un proces putrezitor

nu vezi – spunea îngerul
nu vezi că lutul acesta fierbe să se facă poem ?


5.
dorea să păstreze
doar pentru sine
cel mai de preţ vers
să nu-l scrie niciodată

rămînă ferit îmbătrînirii
nerostitul

însămînţeze înlăuntrul
rodească tăcerea


6.
acela e tîrziul cînd tăcerea n-a fost mai plină de poem
cuvintele ucid
îmbătrînirea e urmarea rostirii

pe scara către rai virtute e tăcerea

distihuri tăiate de albul hîrtiei
lacrimi cu miez liniştit
strigăt cerşind înapoi sunetul

psalm tăcut

icoană

recăpătarea demnităţii
după umilinţa folosirii cuvintelor


7.
pe spatele nopţii stau scrise aripi
poetul le întoarce: nişte pagini cuminţi

pe coapsele nopţii sunt scrise patimi
el le transcrie

numai în plină îmbrăţişare
el vede tatuate constelaţii
pe braţele nopţii

premoniţia înseamnă pentru el
a face dragoste cu întunericul


8.
şirul de litere pe hîrtie

singurul lui trup


(din volumul "Năluci şi portrete", Nemira 2001)