Întîmplarea a făcut să urmăresc o emisiune pe TV5. Se numeşte Panique dans l'Oreillette, principiul fiind că prezentatorul show-ului pune celor doi invitaţi întrebările pe care i le suflă, în ureche, rudele şi prietenii acestora. Emisiunea pe care am prins-o îi avea ca invitaţi pe Miss France 2001, Elodie Gossuin, şi pe unul dintre cei mai celebri imitatori francezi, Yves Lecoq.
Dincolo de formatul acestui divertisment (care presupune o logistică destul de complicată), ceea ce m-a făcut să mă uit la ea pînă la capăt este perfecta ei urbanitate. E un cuvînt atît de neobişnuit pentru televizualul românesc încît pare din limba spargă - limba născocită de Nina Cassian pentru sonetul care începe (îl ştiu pe dinafară) cu versurile: "Au înmurit drumatice miloave / Sub rocul catinat de nituraşi..."
În ţara spargă, aşadar, e foarte posibil, ba chiar probabil, să dai peste nişte oameni care vorbesc corect, se comportă civilizat şi, chiar şi atunci cînd se îmbracă mai decoltat, nu-şi pun poalele în cap. Urbanitatea înseamnă că lumea, atunci cînd glumeşte (şi se glumeşte mult şi în ţara spargă), nu face bancuri fizice, iar Miss-ele, atunci cînd sînt blonde (cazul Elodiei Gossuin), au grijă să glumească ele însele apropo de "nefericirea fizică" de a fi blondă... Elodie, în orice caz, e o femeie nu doar frumoasă (doar a fost aleasă Miss France şi a 5-a Miss în clasamentul internaţional!) şi nu doar (fatalitate!) blondă, dar a fost şi premiantă la matematică (iar o probă de rezolvare a unei ecuaţii, de faţă cu publicul, a demonstrat că n-a fost premiantă degeaba). În concluzie: Elodia francezilor este o tînără deşteaptă, cu bun-simţ, cu o familie minunată şi care, intrată în politică (nimeni nu e perfect!), este lăudată - pentru calităţile ei - chiar şi de adversari. Vă imaginaţi ceva similar pe scena publică de la noi? Dacă da, visaţi mai departe...
Emisiunea cu pricina m-a făcut să mă gîndesc (deşi nu acesta era scopul ei) la halul în care arată audiovizualul românesc, la halul în care arată societatea românească şi la halul în care se comentează pe forumurile româneşti. Scurt spus: o femeie frumoasă, la noi, n-are nicio şansă. Dacă e blondă, prejudecăţile masculine au decretat că e proastă - iar unele emisiuni TV, ziare etc., fac "show" din această prejudecată. Dacă nu e blondă, dar e frumoasă, bogată şi deşteaptă, forumurile - aceste răsaduri mereu vii ale frustraţilor care sînt şi urîţi, şi săraci, şi proşti - dau pe-afară de înjurături, de trimiteri pe centură şi de alte "trimiteri" imunde. Nu doar că succesul este prost văzut în România - oftica şi optica populare atribuindu-i resorturi impure; dar succesul unei femei frumoase este văzut ca o ofensă adusă strămoşeştilor prejudecăţi. De la Ana lui Manole la Elodia lui Diaconescu, singurele românce pe care românul le acceptă drept celebre trebuie să fie moarte. (Sau plecate, vezi Nadia). Dacă rămîn în ţară şi le iau faţa bărbaţilor, sînt nişte... (cuvînt care nu există în limba spargă!)