Bigi era sora cea mai mare a bunicului meu. Ea este cea care umbla, la Cîrţa (despre care va veni vorba imediat), cu jacheta pe braţe ca să nu se bronzeze. Era întotdeauna impecabilă: părul alb, pieptănat à la Marlene Dietrich în Procesul de la Nürnberg, cercei mari ca nişte hemisfere de perlă, eventual cîte-o broşă veche prinsă în jachetă. Se-mbrăca numai în alb şi negru şi fuma cu un ţigaret de ebonită (de la ea am tras primul fum). Ţin minte o scenă cînd a venit să mă ia de la şcoală (cred că eram într-a treia) şi, eu pretextînd "un rău general", am pus-o să cheme un taxi - ceea ce, pentru biata ei pensie, era chiar o gaură serioasă. Dar adoram să merg cu taxiul, iar vechile "Pobeda" (care arătau şi mai vechi din cauza designului uşor interbelic - vezi aici: http://en.wikipedia.org/wiki/GAZ-M20_Pobeda) erau preferatele mele; am luat, aşadar, o Pobeda culoarea cafelei cu lapte, obligînd-o pe Bigi - cu "răul general" care mă sleia de puteri :) - să facă cu mîna numai unui taxi marca Pobeda!
Oskar era un domn (cred că avea în jur de şaizeci de ani pe atunci) care venea, şi el, la Cîrţa în timpul verii. Acolo şi la Moeciu de Sus (un paradis, pe vremea aia!) îmi petreceam vacanţele, dar le descoperisem - graţie alor mei - încă de pe la 3-4 ani. Oskar era dus cu căruciorul, pentru că nu mai avea picioare de deasupra genunchilor în jos. Dar era îmbrăcat foarte îngrijit, cu o şapcă albă mereu pe cap. Soţia lui îl aducea în piaţa centrală - vizavi de sfatul popular şi de magazinul alimentar - şi-l lăsa în dreptul unei case, la umbră, unde se-nşirau bărbaţi cam de aceeaşi vîrstă cu Oskar, la o şuetă. Erau toţi saşi. Am păstrat mulţi ani legătura cu el, îmi trimitea un fel de rebusuri în germană care aveau pe verso scene porno. L-am vizitat şi la Sibiu (unde familia sa avusese cea mai mare librărie din oraş) iar apoi, după moartea lui, am mai făcut o vizită sorei lui (Herta), care locuia în aceeaşi casă - veche, în fundul unei curţi cu gang - în care trăise şi Oskar. Era chiar în centru, dacă închid ochii aş putea s-o localizez cu precizie.
Mona, prietena cea mai bună a mamei mele, mai tînără ca ea totuşi. Semăna cu Cher în perioada I got you babe. Brunetă cu păr lung şi breton, tenul smead, "nasul Cleopatrei", un rîs sănătos şi gros pe care voiam să-l aud întruna dacă se putea. A fost cea care m-a dezvirginat, la 14 ani (lucru pe care maică-mea, evident, nu-l ştie). Apoi, cînd aveam 16, s-a căsătorit cu un inginer italian şi a plecat la Milano, după vreo 15 ani s-au despărţit, iar ea a murit de un cancer la sîn. Rîsul ei îmi sună în continuare în cap.