Locuiesc într-o cutie neagră

Locuiesc într-o cutie neagră...
Cu mine şi cu trupul meu
Cutia e mică şi cartonul are un ciudat miros de migdale
Dimineaţa se vede
prin găurile mici scobite cu greu în îndelungi
partide depresive ca şi cum n-aş aştepta decât ploaia
Suflă un aer prin mine... trece şi rămâne lipit pe capacul cutiei
ce îşi schimbă culoarea în gri
În locuinţa asta temporară nu pot primi pe nimeni... abia am oxigen
Pentru o singură fiinţă şi aceea e o muscă...
Viaţa în cutie are umorul ei...