Lecţie de anatomie

Azi mi-am smuls pielea de pe braţul stâng
şi mi-am privit carnea,
m-am desfăcut în atomi, în nuclee şi protoni,
doar aşa,
am vrut să văd dacă sînt muritoare,
ori poate vreo neştiută zeiţă.
 
Mi-am scos fiecare os
şi l-am analizat cu stricteţe,
înregistrând fiecare dimensiune,
măsurând,
cântărind cu luciditatea
unui om de ştiinţă.
 
Mi-am desfăcut muşchii în fâşii,
ficatul l-am disecat, rinichii n-aveau nici o piatră.
Mi-am smuls muşchiul inimii,
şi-am privit cum pulsează,
întrebându-mă cât mai continuă aşa.
 
Mi-am secţionat arterele,
le-am smuls ca pe nişte şireturi
care ţineau viaţa strâns la un loc.
Mi-am analizat creasta iliacă,
mi-am colectat tot sângele în palmă
să văd cât am, mai exact.
Am aşteptat până s-a scurs şi ultimul strop.
 
Dar în timp ce stăteam aşa nemişcată,
gândindu-mă la posibilitatea
de a respira prin frunzele unui mesteacăn
pe care-l vedeam pe fereastră,
ori să exist
sub forma unei flame nestinse
în inima vreunei insecte,
ai venit tu,
şi-ai asamblat totul la loc cu iubire.