20
... într-o zi
n-am să te
mai pot
îmbrăţişa
decât cu
paranteza
închisă);
(deschisă
cu 30 de ani
mai târziu,
a ta încă n-
are somn! -
se cheamă
că eşti
speranţa (mea)
de viaţă,
atât doar
că nu ştiu:
crai-nou?
lună plină?
Voltige
Nu atât
precizia
cu care
gimnaştii
se prind de
mâini în
zbor, cât
încrederea
oarbă că
nu se vor
scăpa din
vedere -
din câte
priviri
ne-am
aruncat,
niciuna
nu s-a
zdrobit
de pământ!
(în perioada 1 ianuarie 2023 - 31 martie 2023, curatorul acestei rubrici este poeta Ioana Ieronim)
0 comentarii
Arhiva rubricii
Laudă pietrei, François Cheng, traducere de Ioana IeronimSă uităm înseamnă să nu mai scriem, Ioan T. MorarAutoportret, Linda Pastan, traducere de Ioana IeronimBocca di leone, Marin SorescuÎntre două vârste, Aleš Mustar, traducere de Paula Braga ŠimencToate articolele din această rubricăRubricile categoriei
Poezia săptămâniiNichita StănescuDiscursuriTranslatioPictografiiEpistole indiscreteCrime perfecte (în La minor)Legile HazarduluiPublicitate