Copil cuminte

De-acum încolo am să fac frumos
O să-mi spăl în fiecare seară cămaşa de forţă
Pe care mi-ai dăruit-o de ziua mea
O să o cos şi calc conştiincios
 
O să o venerez pentru că e de la tine
Am să-i surâd drăgăstos doamnei inchizitoare
Săru'mâna doamnă...
 
Am să urmăresc cu ochi de pisică
Peisaje interioare în mişcare
Şi scene anodine viaţa ta de pradă
Cum e cea în care doamna inchizitoare
Îţi prepară cafeaua în fiecare dimineaţă,
Îţi linge tălpile languros îţi soarbe chipul schimonosit de regrete
Îţi curăţă sângele meu de sub unghii
Îţi stoarce imaginea mea din priviri
Fixându-te cu ochi ei de câine
Care reflectă impecabil peisaje exterioare
 
Sau scena în care doamna inchizitoare
Îţi pune comprese peste rănile brăzdate în carnea ta de lanţurile cu care te ţine legat
Îţi dezmiardă grimasa pe care ţi-a sculptat-o pe faţă
Iar tu îi spui cu o voce pierdută spăşită, mulţumesc... eşti atât de bună cu mine!
 
Voi asista neclintită la spectacolul degradării tale
Mă voi hrăni cu nebunia ta cea de toate zilele
Îţi voi veghea cuminte fiecare trădare
Fără să zic nici pâs
Îţi voi înghiţi ca pe apă toate minciunile
N-am să mai protestez, o să-ţi savurez laşitatea ca pe o delicatesă
 
De mâine mă fac cuminte
Mă voi spăla pe mâini dimineaţa şi seara
Până-mi voi curăţa pielea complet de fantoma atingerii tale
Voi exorciza strop cu strop până la ultima picătura
Splendoarea amintirilor în care se făcea că aveam o singură inimă şi o singură viaţă
Şi nu exista nici un alt adevăr în afară de sărutările noastre...
 
Într-o bună zi fiica ta îmi va lua locul în cămaşa de forţă
Cineva asemeni ţie îi va promite liniştea
Îi va înăbuşi iubirea în sângele iluziei
Îi va îndesa pe gât hălci de disperare
Poate că atunci vei înţelege...
 
Dar până una alta o să fiu cuminte
O sa fac frumos
O sa mă prefac
Că nu s-a întâmplat nimic
Că doamna inchizitoare e o zână bună
Că tu eşti un inocent chinuit
Că nimeni n-are nici o vină
Deşi locuim toţi trei în infern
 
O să-mi înfig în ochii ei de câine
Privirea indulgentă de pisică...
O să te mint că nu eşti orb
Că întunericul e doar o chestiune relativă
 
O să fac frumos iubitule...
Ca niciodată