Eminescu - starea care ne păstrează

15 ianuarie 2000. S-au adunat la Ipoteşti toţi cei ce şi-au trăit viaţa sub Zodia Poetului. Literaţi şi actori, câţiva miniştri şi chiar preşedintele României şi-au plecat capul în rugăciune - pentru câteva momente. Dintre toţi cei ce au vorbit despre Eminescu, unul singur a reuşit să ne tulbure sufletele. Este vorba despre poetul basarabean Grigore Vieru. Primiti-i spovedania.

"Fac parte din cea mai dramatică generaţie de români basarabeni. O generaţie care a absolvit şcoala medie fără să-l cunoască pe Eminescu dacă vă puteţi imagina aşa ceva. Eminescu în anii 50 era ferit de ochii noştri. Un prieten de-al meu şi un coleg de suferinţă obţinuse în studenţie o ediţie veche cu opera politică a lui Eminescu şi îi era frică să o citească la cămin pentru că putea fi denunţat de turnători. Se aşeza în ultima bancă, cea mai veche şi mai putredă, punea cartea în bancă şi citea prin crăpătura băncii - banca avea o mare crăpătură aşa, intra mâna prin ea şi astfel l-am citit noi pe Eminescu - prin crăpătura băncii. Eminescu a fost pentru mine şi pentru generaţia mea primul manual de limba română, primul meu manual de istorie a românilor.

Eu am trecut Prutul foarte târziu - dacă unii au visat să ajungă în cosmos şi au şi ajuns în cosmos - eu viaţa întreagă am visat să trec Prutul. Am reuşit abia în ’73. Îmi amintesc că poetul Nichita Stănescu nu mai ştia cum să mă bucure şi într-un miez de noapte mi-a spus "Hai Grigore să îţi arăt casa în care Eminescu a citit pentru prima oară Luceafărul - casa lui Titu Maiorescu. Hai, Nichita. Şi am mers şi am mers, ne-am oprit în faţa unui gard înalt. Eu am încercat să mă uit şi atunci Nichita, care în 70 era înalt ca un brad şi frumos şi voinic, m-a luat în braţe şi m-a ridicat pe umeri şi m-a întrebat - vezi casa, Grigore? O văd, Nichita! Nu era nici o casă, nimic - aflasem mai târziu că acea casă fusese demolată prin anii 1950. Practic, ea exista doar în imaginaţia lui Nichita şi în imaginaţia mea. Astfel de pe umerii lui Nichita am văzut casa în care Eminescu a citit pentru prima oară Luceafărul, iar de pe umerii lui Eminescu, am văzut ţara.

Prin Eminescu, noi românii din Basarabia, am visat şi visăm, noi prin Eminescu am luptat şi luptăm şi am obţinut mari izbânzi pentru scrisul latin şi limba română. Prin Eminescu unii dintre noi ne ispăşim păcatele. Eminescu pentru noi este starea care ne păstrează."

15 ianuarie 2004. Privesc spre Basarabia cu uimire...