trec mamele Bizanţului aplecate solemn sub poveri
asemeni celui crucificat pentru o vagă pedagogie...
Mâncăm aburinzii cartofi. Încolţiseră
în cămara săracă. Viaţă pe bâjbâite, viaţă cu orice preţ...
Corali ai subteranelor...
Nu halci de mamifere, nici laptele Păsării Paradisului
din Paradisul cu bălării şi fantome.
Doar rutină şi puritate. Patristică a stomacurilor...
Undeva, Bach goneşte
fiarele spre adâncul peşterilor. Civilizaţie...
Exceptează cei câţiva peşti
întinşi pe masă, cu intestinele scoase afară.
Un copil
striveşte sub talpă beşicile pline cu aer, bucuros de mica explozie, ca un zeu dansând pe podişuri marine!
Undeva pe o plajă a lumii, speranţa noastră
supravieţuieşte într-o balenă sinucigaşă.
Notă: Poezia de mai sus face parte din volumul: Dinu Flămând, Opera poetică, Editura Cartier, Colecţia Poesis, Chişinău, 2007, 216+244 p.
