Ultima ieşire spre Brooklyn

Romanul Ultima ieşire spre Brooklyn este într-adevăr una dintre marile opere de ficţiune despre labirintul underground al metropolei americane. El reprezintă, alături de romanele lui Jack Kerouac şi William Burroughs, actul de naştere al unei noi literaturi. Ultima ieşire spre Brooklyn a fost ecranizat în 1989 în regia lui Uli Edel, cu Jennifer Jason Leigh, Stephen Lang, Sam Rockwell şi Stephen Baldwin în rolurile principale.

Suscitând reacţii extreme încă de la apariţie, de la contestări furibunde la veneraţie pură şi necondiţionată, Ultima ieşire spre Brooklyn aduce pentru prima oară la lumină universul dezmoşteniţilor din metropolele Americii, o lume trezită din Marele Vis American la realitatea crudă şi fără speranţă. Din ea fac parte Tralala, prostituata care îşi ratează unica şansă la fericire, Harry, muncitorul ce descoperă în timpul unei greve adevăruri de neconceput despre sine, Georgette, travestitul condamnat la iubiri sordide, Vinnie, bătăuşul fără scrupule găsindu-şi plăcerea numai în suferinţa celorlalţi. O carte de intensitate dostoievskiană, populată de efigiile unei umanităţi pentru care alcoolul, drogurile şi violenţa sunt singurele soluţii şi perspective.

"Acest roman va exploda ca un proiectil diabolic şi va fi citit cu înfrigurare şi peste o sută de ani." (Allen Ginsberg)

S-au răşchirat de-a lungul tejghelei şi pe scaune. Încă o noapte. Încă o noapte lâncezită la Grec, o crâşmă jegoasă deschisă toată noaptea lângă Baza Militară din Brooklyn. Din când în când intra câte un soldat sau un marinar să ia un hamburger şi să asculte o bucată la tonomat. Dar de obicei băgau un disc cu o hopa-ţopa din fundul pământului. Au încercat să-l facă pe Grec să scoată discurile alea, dar el le-a zis că nu. Ei vin şi lasă banu. Voi staţi toată noaptea şi nu luaţi nimica. Mă Alex, cu cine vorbeşti? Ieşi la pensie cu banii pe care i-am lăsat noi aci. Tăiaţi-o. De la voi nu-mi scot nici biletul de tramvai...

24 de discuri în tonomat. Puteau să le aibă pe oricare alea 12 pe care le voiau, dar celelalte erau pentru clienţii din Bază. Dacă cineva punea Lefty Frazell (Lefty Frizzell (1928-1975) cântăreţ de muzică country; naratorul îi citează greşit numele - n.trad) sau vreun alt gherţoi din fundul pământului care-şi scutura balega de pe ghete, gemeau, dădeau din mâini (nenică! ce cârnat) şi ieşeau în stradă. 2 şmecheri jucau rişca la stâlpul de iluminat sau la pragurile maşinilor. O noapte caldă şi limpede, şi ei se învârteau pe loc, târându-şi la mişto un picior, ţigările atârnându-le între buze, gulerele cămăşilor sport ridicate la spate şi lăsate în jos şi răsucite în faţă. Mijindu-şi ochii. Scuipând. Privind cum trec maşini. Identificându-le. Firmă. Model. An. Cai putere. Cu supape în capăt. V-8. 6, 8, o sută de cilindri. O grămadă de cai. O grămadă de crom. Proiectoare. Vezi grilajul de la Pontiacul ăla nou? Frate, e brici. Mda, dar e o camionetă naşpa. La camionete nu te pui cu un Plymouth. Căcat. Nu ţine şoseaua ca un Buick. Îl iei pe orice curcan din oraş cu un Roadmaster. Dacă te pui. Pe linie dreaptă. Întoarceri. Spui pa pa legii. Transmisie automatică. Transmisie turbo. Nu porneşte. Sunt pe tine până la primul colţ. Nu în noul 88. Bagi gaz şi dă cu tine în scaun. Mişto maşină. De data asta au făcut-o pân la capăt. O treabă superextra.

Totuşi îmi place Pontiacul. Dacă mi-aş cumpăra o maşină. Pune-I aripi, proiectoare, un set de capace de Caddy şi o tobă babană în spate... căcat, e cea mai brici afacere de pe şosea. Curu tău în ea.

Nimic nu se compară cu un 47 Continental decapotabil. Dincolo de ea nu mai e nimica. Am văzut ieri una în centru. O piesă căcarea lumii. Frate!!! Chiuiau şi trăncăneau şi dădeau ture, trăncăneau şi dădeau ture, aranjându-şi cămăşile şi pantalonii, au dat cu ţigările în trotuar - ar fi trebuit să vezi piesa. Verde-papagal cu margini albe la cauciucuri. Te duci într-o piesă ca asta cu capota jos şi o pereche de ochelari de soare şi nişte ţoale ca lumea şi nu te dă jos nici cu buzduganul - scuipând după fiecare cuvânt, ţintind o crăpătură în trotuar; dând încet cu palma peste păr, vârând la loc câte-o şuviţă şi mângâind-o uşor cu palma să stea la loc, căutând cu degetele un fir rebel care ar fi putut să nu stea la locul lui, refuzând să atârne cu efectul dorit - ar trebui să vezi cămăşile ca lumea pe care le au la Obies. Nylon ca lumea adevărat. Hei, ţi-a plăcut costumul ăla lucios albastru-gri din vitrină? Da, mda. O chestier la un nasture cu revere mari - şi ce-o fi de făcut într-o noapte ca asta. O picătură de gaz în rezervor şi nici un şmen de dus la capăt.

Şi un să te duci, vorba aia - dar trebuie să ai un ţol de gală la un nasture. Dulapul tău nu e nimica fără unu în el. Mda, da mi-a plăcut eşarfa aia nouă. E ca lumea şi cu o jachetă sport - trăncăneala a luat-o la vale şi nimeni n-a observat că aceiaşi tipi spuneau aceleaşi lucruri şi cineva a găsit un croitor nou care îţi poate face cei mai mişto pantaloni pentru 14 hârtiuţe; da ce zici de amortizoarele de la Lincoln; şi urmăreau cum treceau maşinile, aruncând nişte priviri nasoale şi scuipând; şi cine şi-a pus-o cu putoarea aia şi cine şi-a pus-o cu ailaltă; şi cineva a scos o periuţă din buzunar şi şi-a curăţat pantofii de piele întoarsă apoi şi-a frecat palmele şi şi-a aranjat hainele şi altcineva a aruncat o monedă şi când a căzut un picior a călcat pe ea înainte să poată fi ridicată şi când a ridicat piciorul de pe monedă părul i-a fost ciufulit şi el i-a spus băi căcatule şi şi-a dat cu pieptenul şi când părul i s-a aşezat la locul lui părul i-a fost ciufulit iar şi el s-a ofticat ca dracu şi ceilalţi tipi au râs şi părul altcuiva a fost ciufulit şi şi-au tot băgat-o unul în altul şi altcineva şi-a băgat-o şi el şi apoi cineva a sugerat o bâză şi a zis că Vinnie ar trebui să înceapă şi au răcnit toţi că da şi Vinnie a zis cepulamea, a început, şi ei au făcut un cerc în jurul lui şi el s-a întors încet dând repede din cap încercând să-l prindă pe ăla care l-a pocnit ca să-l înlocuiască în centru şi a fost pocnit într-o coastă şi când s-a întors l-au pocnit iar şi când s-a răsucit 2 pumni i-au dat-o în spate şi încă unul în rinichi şi el s-a făcut covrig şi ei au râs şi el s-a smucit într-o parte şi a mai luat una în stomac şi a căzut dar a reuşit să arate cine a dat şi a ieşit din centru şi pentru un minut a rămas în cerc încercând să-şi potolească respiraţia şi apoi a început să care pumni şi s-a simţit mai bine când i-a dat lui Tony una ca lumea în rinichi fără să fie văzut şi Tony s-a înmuiat şi a mai încasat o tăbăceală vreo câteva minute şi apoi a arătat cine şi Harry a zis că mănâncă căcat, nu l-a văzut de-adevăratelea că l-a lovit. Dar a fost aruncat oricum în centru şi Tony a aşteptat şi i-a dat-o nasol la coaste şi jocul a mai continuat vreo 5 minute sau cam aşa ceva şi Harry era încă în centru, gâfâind aproape îngenuncheat şi ei îl burduşeau ca lumea aşa cum le place, dar s-au plictisit şi jocul s-a terminat şi au intrat înapoi la Grec, Harry gâfâind încă încovrigat, ceilalţi râdeau şi s-au dus la baie să se spele.

S-au spălat şi şi-au dat cu apă rece pe gât şi pe păr şi apoi s-au bătut pe un colţ curat din şorţul murdar care servea de prosop, răcnind prin uşă că Alex e un căcat bun de nimica pentru că nu are un prosop pentru ei, apoi s-au călărit pentru un loc în faţa oglinzii. În cele din urmă s-au dus la oglinda mare din faţa prăvăliei şi şi-au terminat de pieptănat părul şi de aranjat hainele, râzând şi făcând încă mişto de Harry, apoi s-au împrăştiat şi s-au sprijinit.

Gherţoii s-au cărat şi ei au ţipat la Alex să bage nişte muzică de la radio. De ce nu bagi nişte bănuţi în tonomat? Şi apoi asculţi ce vrei. Zău aşa, frate. Nu te căca pe tine. De ce nu-ţi iei o slujbă. Şi atunci o să ai bani. Hei, vezi ce scoţi pe gură. Mda, fără înjurături, Alex. Duceţi-vă şi luaţi-vă o slujbă, putorilor. Cine-i putoare? Da, cine? Au râs şi au răcnit la Alex şi el s-a aşezat zâmbind pe un scaun la capătul tejghelei şi cineva s-a aplecat peste tejghea şi a deschis radioul şi a dat de buton până când un saxofon a început să se tânguie şi cineva a cerut să facă o comandă şi Alex i-a zis să se ducă dracului şi el a bătut cu palma în tejghea să fie servit şi Alex l-a întrebat dacă vrea ouă cu şuncă şi el a răspuns că n-ar mânca aici un ou decât dacă ar vedea când e ouat şi Alex a râs, tai-o, şi s-a dus încet până la cafetieră şi a umplut o cană cu cafea şi ei au râs şi Alex le-a zis să-şi ia o slujbă, o frecaţi toată ziua ca nişte putori. Într-o bună zi o să vă pară rău.

O să vă prindă şi n-o să mai puteţi bea cana asta de cafea ca lumea. CAFEA!!! Nenică e mai rea decât pişatul. Zoaiele de la ţară au un gust mai bun decât chestia asta. Curând poate că o să o beţi iar. Pe toţi căcaţii că aşa o să fac. Ar trebui să te torn la poliţie. Apoi aş avea nişte pace şi nişte linişte. Ai muri fără noi Alex. Cine te-ar apăra de beţivani? Uiţi de belelele din care te-am scos. Voi băieţi o să intraţi în belele. O să vedeţi. O frecaţi toată ziua. O Alex. Nu vorbi aşa. Ne faci să ne simţim prost. Ne răneşti sentimentele.

Alex s-a aşezat pe scaunul de bar fumând şi zâmbind şi ei fumau şi zâmbeau. Treceau maşini şi câţiva au încercat să le identifice după sunetul motorului apoi s-au întors să vadă dacă le-au nimerit, dând din umeri şi fudulindu-se pe scaune dacă le nimeriseră. Din când în când, mai intra câte un beţiv şi ei răcneau la Alex să-şi mişte curu să servească clientul sau îi spuneau tipului să se care dracului înainte să fie otrăvit de carnea de cal şi cafeaua lui Alex şi Alex lua cârpa jegoasă şi freca pata din faţa beţivului şi spunea da domnule ce doriţi şi ei voiau să ştie de ce îi spunea domnule şi Alex zâmbea şi stătea pe scaun până când beţivul termina şi apoi se ducea încet înapoi, lua banii, îi băga în casă, apoi înapoi pe scaun şi le spunea că ar trebui să tăceţi, vreţi să-mi speriaţi clienţii şi Alex râdea cu ei şi scuipa chiştocul dintre buze şi îl călca; şi maşinile încă mai treceau şi beţivii încă mai treceau şi cerul era limpede şi strălucitor de stele şi lună şi bătea o briză palidă şi se puteau auzi pufnind remorcherele în port şi ooooo-ul adânc al sirenelor a plutit peste estuar şi a luat-o la vale pe 2nd avenue şi se puteau auzi chiar şi vinciurile feriboturilor acostând, când era linişte şi aerul încremenea, legând feribotul la mal... şi era o noapte lâncezită, rupţi în cur şi ei au aruncat ţigările prin uşă afară şi s-au dus la oglindă şi s-au aranjat şi s-au pieptănat şi cineva a dat mai tare radioul şi au intrat câteva fete şi băieţii le-au aranjat fustele pe şold când ele au venit la masa lor şi Rosie l-a înhăţat pe Freddy, era o fată cu care şi-o punea câteodată, şi i-a cerut o juma de dolar şi el i-a zis să se ducă să o fută câinii şi s-a dus şi s-a aşezat pe un scaun la tejghea. Ea s-a aşezat alături. El vorbea cu băieţii şi la fiecare câteva minute zicea şi ea ceva, dar el n-o băga în seamă. Când el abia s-a mişcat pe scaun ea a dat să se ridice când el s-a aşezat s-a aşezat şi ea. Freddy s-a ridicat, şi-a aranjat pantalonii, şi-a băgat mâinile în buzunar şi s-a dus încet pe uşă afară şi apoi a mers până la colţ. Rosie mergea la 15 centimetri la dreapta lui şi 15 centimetri în spate. El s-a sprijinit de stâlpul de iluminat şi i-a scuipat pe la ureche. Eşti mai rău ca o lipitoare. O lipitoare de care nu scapi. Nu te-ai duce nici moartă. Nu mă faci pe mine, nenorocitule. Ştiu că ai pus-o de câţiva coco noaptea trecută. Şi ce treabă ai tu cu asta? S-au şi dus dacă vrei să ştii. Nu m-am scos nici măcar cu un pachet de ţigări. Nu-mi spune mie. Nu-s tac-tu. Eşti un căcănar zgârcit! Du-te şi spune-i lu' Iisus ce necazuri ai şi lasă-mi boaşele mele în pace. O să-ţi smulg boaşele, jigodie, încercând să-l pocnească între picioare, dar Freddy s-a ferit şi a pocnit-o peste faţă.