Credeam că scrisul mă va duce undeva - şi nimerisem într-o fundătură. Dădusem vina pe noi: pe el şi pe mine. În această stare, de criză - pentru mine, de blocaj pentru scris, am început editorialele de luni dimineaţă. Am încă îndoieli, dar am început să regăsesc mulţumire în a scrie - şi asta înseamnă că vorbesc mai bine cu mine, că pot alunga, prin acest dialog, dacă ştiu să-l construiesc, penumbrele.
0 comentarii
Arhiva rubricii
Argument-explicaţiePoveste cu baloane legate de pridvorÎnainte ca războiul cu Irakul să fi începutCădere liberăSavoarea dimineţilor libereToate articolele din această rubricăRubricile categoriei
MiscellaneaInvoluntar, tandemPovești la ibricEditorialul de luni dimineaţăCafe del SolDiversiuni şi aluviuniMicile istoriiScrisorile GeteiInsolita de marţiÎntîlniri - De dragosteCuvinte pentru înecaţiRomânia, draga de ea!Jobenul cu iepuraşiŞoseta cântăreţului de bluesinter_ziseBiciclete în BeijingIstorii inventateCompletAbilDrumul spre OzUn pic - alte întîmplări adevăratePoveştile fetei nesăbuiteCum să...Bungee JumpingInCompletAbil fantasticCeaiul de joi dimineaţăFractalul EpicZen şi arta întreţinerii motocicleteiPovestiri minimalistePUNCT...S-a întâmplat într-o joiPraful de pe tobă8 1/2. Odă bărbaţilor / Ode to menBlues LettersCasa cu pereţi de vântBestiar domestic imaginar (cu persoane celebre)Ora de libertateautoficţiuniViaţa domnului LăzărescuÎntâmplări despre niciodatăJurnal de maimuţeCântece simple49Visăreasa-n colţul bloculuiTotul pe albPentru cine bat străzileAutorulÎnaltă ordine de ideiSticla cu cernealăVieţile altoraColecția de oreSUPER poveştiderapajeJoaca cucuvinteleBalansPublicitate