Perfect Love

Mă abandonez cu voluptate îmbrăţişării Timpului.
Braţele-i calde, viguroase, fantastice
Îmi încolăcesc decadent trupul.
E o senzaţie prelungă, de otravă seducatoare;
Pleoapele încep să cadă, pielea se dilată ireversibil,
Porii se deschid să absoarbă toxina clipei ce trece.
În răstimpuri scurte muşchii se contractă spasmodic,
Smulgându-se pentru mici evadări în insule de iubire omenească.
Insinuant, braţele Timpului revin, alunecând şerpeşte.
Mă învăluie. Mă împac cu Timpul meu şi el mă iubeşte.
Nu există despărţire. Fidelitatea e veşnică, încrederea e totală.
Poţi fii fericit dacă-ţi iubeşti Timpul.